Impactului tehnologiei computerului asupra vietii as we know it e, fara indoiala, spectaculos – si implica, din ce in ce mai vizibil, o dizlocare fara precedent a principiilor metafizicii. O data cu emergenta realitatii virtuale, a cyberspatiului sau a orasului digital, apare si o noua perceptie asupra fiintei umane, intelese ca cyborg (cybernetic organism), avatar digital, identitate on line. Mutatiile produse la nivel existential, in viata fiecaruia dintre noi, constituie ceea ce eseul de fata va numi ontologia virtuala a corpului uman sau postumanul digital. Zdruncinarea ontologiei clasice si aparitia postumanului nu sint fenomene noi; ele au mai fost semnalate (discutate) incepind in special cu Nietzsche si Heidegger si continuind cu avangardismul si postmodernismul, cu poststructuralismul lui Ihab Hassan sau al lui Jacques Derrida. Insa o data cu tehnologia realitatii virtuale si a Internet-ului se adauga noi formulari ontologice postumane: conditia tehnologic-virtuala a digitalizarii umanului. Problematicile ontologiei virtuale sau ale postumanului digital devin cu atit mai acute cu cit, prin intermediul noilor tehnologii, nu doar se teoretizeaza ontologia postumana, ci exista posibilitatea de a o practica, de a o activa existential.

Ideea postumanului in era digitala este asociata, in special, ideii de organism uman cibernetizat – adica de cyborg. Se considera ca umanul este, in prezent, „completat“ cibernetic, fiind greu de precizat in ce masura subiectul devine, de fapt, cyborg, prin implanturi si proteze sau prin integrare perceptiva in tehnologiile computerului. In cele din urma, refigurarea digitala a corpului duce la redefinirea subiectului uman ca ansamblu complex corp-minte. Literatura de specialitate abunda in astfel de asocieri. Cyborg-ul, ca superpozitionare a biologiei si a tehnologiei, este exemplul preferat al postumanului de tip dig