Din partea Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste
"Un mare numar de spectatori s-au adresat Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste exprimand protestul si nemultumirea fata de modul cum a fost pusa in scena, la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, piesa Revizorul de N.V. Gogol. Montarea si adaptarea piesei denatureaza opera marelui dramaturg, atitudine incompatibila cu rolul teatrului romanesc - tribuna a prezentarii autentice a valorilor culturii nationale si universale.
Biroul Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste a hotarat suspendarea spectacolului si interzicerea de a fi reprezentat pe vreo alta scena din tara intr-o asemenea adaptare si va lua masuri pentru ca astfel de manifestari sa nu mai aiba loc in viata culturala din Romania."
(Scinteia, 30 septembrie 1972) Marturisiri finale
Prabusit în pat, cu mainile rasucite la spate, ca prinse in catuse, cu spatele întors lumii, cu nasul înfundat în perete (ia uite domnule, exact ca Gogol, carevasazica!) refuz orice negociere. Toma Caragiu, Liviu si Clody încearca sa-mi potoleasca delirul refuzului, sa ma convinga sa accept o întalnire cu cenzorii.
- Haide, Pinti, ce-o sa fie, cateva fleacuri acolo! Nu e pacat de spectacol, uite a adus Liviu niste savarine, sa ne relaxam putin! Haide, ba, sa bem o vodca (evident Toma)! Trebuie sa fim mai smecheri decat ei, trebuie sa-i trombonim (tot Toma)!
Tac. Daca nu ma misc de-aici sunt salvat. Daca beau o vodca sunt pierdut. Cum o sa ma misc de-aici, trebuie sa fiu tampit, cand asta e pozitia foetala a refuzului metafizic de colaborare la Gogol. Mi se face somn. Tacere. Se aude clinchetul linguritei pe farfurie. Cineva nu a rezistat si mananca o savarina.
Pe acest zgomot se face enchainé-ul flash-backului... Aveam 6 ani, era prima mea "mise en scčne", actorii, copiii din blocul unde locuiam, recuzita ca si conceptia îmi
