Eugenia TARALUNGA
Mici unitati de perceptie
Editura Muzeului Literaturii Romane,
Bucuresti, 2002, 156 p., f.p.
Eugenia Taralunga scrie o poezie a perceptiilor microcosmice, a naratiunilor cotidiene trecute prin filtrul senzorial, cind in mod ludic, cind in mod experimentalist-existential, insa niciodata superficial, o poezie a confesiunilor de dragoste, diafane si sublimate, nascute dintr-o traire intensa si genuina. Naturaletea simturilor cu care poeta percepe intreaga lume este izbitoare in acest volum de debut, marturisirile, uneori dialogate (proiectate ca dorinta de regasire si implinire erotica), alteori monologate (trist intoarse spre sine, in lipsa aflarii celuilalt), prinzind viata multumita aptitudinilor perceptive augmentate ale acesteia. Perceptiile lumii obisnuite sint filtrate prin lumea onirica, prin lumea jocului, nicicind nefiind exprimate in stare bruta, prozaica. Chiar si atunci cind cadrul (camerei, tramvaiului, cartierului) este sordid si desuet, perceptiile transfiguratoare ale poetei disloca comunul si banalul, poetizeaza cu gratie orice element, orice spatiu sau orice dimensiune a timpului.
Autoarea isi construieste un personaj al propriei identitati pe care il relationeaza ludic sau oniric unui alt personaj: celalalt-ul cu care vrea sa se identifice, pe care il invoca si caruia i se daruieste, in cele mai multe cazuri chiar in lipsa lui. Desi exprimarea sentimentelor consemneaza adesea ruptura, despartirea, schizoidia si suferinta, eul se raporteaza la sine intr-o permanenta metamorfoza a binelui, a optimismului, a sperantei. Vesnic indragostit, fericit, copilaros si naiv, eul se transmuta din universul de „frig si intuneric“, din temeri si negatii, unde ajunge temporar, in universul luminii, al prospetimii vietii. Uimirea si bucuria, inocenta revelatiilor, firescul trairilor si nerabdarea,
