In fine, 13 volume legate in jurul carora pluteste un nor amestecat de laude sincere, laude prefacute, uri sincere, uri deghizate, analize, recomandari bibliografice, colportari pecuniare in lei, forinti si valuta, fantezii ideologice, barfe, enervari, dorinte omenesti de a fi "inauntru", inciudari la fel de omenesti pentru cei "dinafara", divorturi amiabile, divorturi flamboaiante, proorociri sumbre, aprecieri la nivel inalt (intotdeauna extern).

Intre paginile celor 13 volume legate si al celui de-al 14-lea pe cale de constituire, munca nestiuta a trei redactori sefi (Stelian Tanase 1990, Victor Barsan 1990-'91, Gabriela Adamesteanu 1991-pana in prezent), insotiti de echipe tehnice care s-au schimbat mereu. In fapt, este istoria plina de zig-zaguri a Romaniei, de dupa 22 decembrie 1989, consemnata saptamana de saptamana inca din 20 ianuarie 1990. Numele, 22, este chiar data calendaristica a libertatii noastre.

Dar ce ar fi atat de special la acest 22 ca sa merite sa fie semnalat ca eveniment faptul ca a implinit sapte sute de numere, cand orice publicatie, de orice varsta, mai frageda sau mai coapta, are istoria ei incarcata de povesti mult fabuloase pentru cei care le-au trait?

Iata la intamplare cateva motive care particularizeaza revista 22:

1. este libera si independenta;

2. stie sa traiasca din putin, de aproape 14 ani, in vreme ce suratele ei de generatie au sucombat;

3. poate sa faca vedete (culturale si politice);

4. ii uita imediat pe cei care o parasesc;

5. ii primeste fara nazuri pe noii veniti;

6. are secretul ei de a irita si de a incanta, niciodata pe aceiasi cititori;

7. se incapataneaza sa nu respecte zilele de repaos guvernamental, aparand si de Anul Nou;

8. doreste sa-si ia ca marota pe Miron Cozma, pentru ca, de cate ori isi pregateste o aniversare, seful absolut al minerilor