- Istoric - nr. 152 / 6 August, 2003 Campania transilvana Actiunea militara pentru adjudecarea Transilvaniei a fost demult si temeinic pregatita. Astfel, la inceputul lunii octombrie 1599 fortele principale ale oastei muntene s-au concentrat in doua zone situate la mare distanta una de alta (Ploiesti si Craiova), in acelasi timp, fiind dislocate la Rimnic si Bucuresti importante grupari destinate supravegherii miscarilor fortelor polone din Moldova si ale celor otomane de la Dunare. Printr-o buna mascare, la succesul careia au contribuit actiunile diplomatice (dezinformarea solilor imperiali sau ai principelui Andrei Báthory, ca si a beyilor otomani de margine), Mihai a reusit sa pastreze secretul pregatirilor militare si al actiunii in ansamblu, realizand, la momentul potrivit, surprinderea pe plan strategic si tactic. Buna cunoastere a terenului, a fortelor si posibilitatilor adversarului i-a permis asigurarea deplasarii trupelor in etape de mars de 20-25 km pe zi si realizarea jonctiunii celor doua grupari la timpul si locul stabilite. Potrivit martorului ocular Ioan Darahi, iscoadele cardinalului Báthory au ramas "incremenite de uimire de iuteala si multimea trupelor lui Mihai". Pornita la 5/15 octombrie din Ploiesti, dupa ce a strabatut Tara Barsei, gruparea principala, comandata de domn, se afla la 13/23 octombrie la Fagaras. Ea a realizat jonctiunea la 16/26 octombrie la Vestem cu gruparea secundara comandata de Radu Buzescu si banul Udrea care inaintase pe valea Oltului, apoi, la 7/17 octombrie, a ocupat pozitiile de lupta la Selimbar. Aici, Mihai si-a dispus fortele pe trei linii, gravitand cu fortele principale spre stanga, pe unde urmarea sa taie linia de comunicatii a adversarului cu Alba Iulia, in contrast cu inamicul care si-a dispus trupele pe doua linii, fara nici o idee de efort. Victoria i-a fost asigurata de perfecta coordonare interarme si ut