De peste un an ajunsesem să cred că dl Iliescu nu ne mai rezervă surprize neplăcute ca preşedinte al României. Pînă la redezgropata poveste a graţierii lui Miron Cozma. Că dl Iliescu a transmis bezele PSD-ului, anunţând că s-ar întoarce în partid după ce-şi termină treaba la Cotroceni, asta ar mai fi de înţeles: oameni sîntem… Dar dacă omul de la Cotroceni s-ar fi ţinut de echidistanţa pe care i-o impune funcţia, ar fi putut spune că nu e momentul pentru asemenea omeneşti dezvăluiri. Mai ales că dl Iliescu l-a învins pe Vadim Tudor în 2000 şi cu voturile unor alegători care şi-au călcat pe inimă mergînd pe mîna domniei sale.
Aşa cum mă aşteptam, dl Iliescu a început s-o scalde văzînd ce furtună a provocat declaraţia d-sale că pedeapsa lui Cozma ar fi exagerată.
La cîteva zile după aceea, însă, acelaşi domn Iliescu provoacă scandal şi în străinătate, de asta dată la nivel diplomatic, în urma unui interviu acordat cotidianului israelian Ha’aretz. In interviu, dl Iliescu a afirmat că în lagărele de concentrare n-au fost numai evrei, ci şi reprezentanţi ai altor etnii şi că în România, în timpul războiului, comuniştii au fost trataţi la fel de rău ca evreii. Or dl Iliescu ignoră, uită sau nu ştie că evreii au fost trimişi în lagărele de concentrare pentru a fi exterminaţi, nu doar pentru a fi puşi la muncă. Evreilor trebuia să li se aplice soluţia finală, fiindcă erau evrei, şi li s-a aplicat acest regim de exterminare nu numai în lagărele de concentrare. Acesta e un adevăr istoric documentat de multă vreme, nu o descoperire istorică de ultimă oră care i-a scăpat dlui Iliescu.
Să admitem însă că dl Iliescu n-a ştiut acest lucru, fiindcă pe unde s-a şcolit în tinereţe n-a învăţat la istorie mare lucru despre Holocaust. Poate că d-sa e o victimă a istoriografiei comuniste autohtone şi sovietice. Dar consilierii săi ale cui victime sînt?
