"Je vous salue, vieux Océan!"
Lautréamont
pentru Horia
Foster City ne lipseşte ca adâncitura
dintre sânii unei femei frumoase
"Nu am plecat" pare a fi o pornire
Şi nu vom vedea cazanul de aur din infernul
amintirilor, pe când în acest cazinou
ei au mizat totul pe roşu
nu am decât câteva cuvinte, ca un dar
la marginea mea de lume violet –
în cabina de vot a unei ceaprăzării
soarele răsare din nou, ca în patruzeci şi
şase, de-a lungul fostului Bulevard 6 Martie
Nu vom vedea căinţa lunii faţă de soare,
pielea oceanului întinsă mângâierii
ruşinate a privirii. Nu vom vedea.
Suflet care ai zburat cu marile catastrofe,
vei sta şi vei îmbrăţişa războiul, vei
tăcea în jarul şemineului de pupile arse
Şi palmierii depărtărilor, foşnetul de bani
al bikinilor vor întrista
pelicanii
De la-nceput, cazuarul acestui poem
se-mpiedică şi căzu. Pe vremuri
credeam că totul va fi împreună. Şi
naiadele şi zăpada care nu răspunde
la salut
toate îmi amintesc de tine-străzile
"precum un argument plictisitor"
batalionul curtezanelor din care-a rămas
doar parfumul. Batiscaful meu de iluzii n-a
cunoscut neliniştea mării. Soarele
râde batjocoritor în februarie, minţind
mugurii scoicii. Un picolo beatifică
trei marinari. Coama din lumină astrală
tunsă bec într-un far zburătăceşte
note pe portativul deltei
Acum-ac lung ce se-nfige în piele-
dezlănţuie săptămâna de călătorire pe loc
mic dejun brekfast breakfast mic dejun
şi microbuzele sunt libere să explodeze
Crescând baobab din oasele coapsei, plajele
nu ne vor pansa pieptul sfâşiat de inimă
– Ce vrei? spune bufonul cu pumnalul
în mână. Nici marile turme de pietre, bivolii
traşi de belciugul mugetului, nici bâlciul
