- Diverse - nr. 152 / 6 August, 2003 Cu pasi, oarecum sovaielnici, se apropie de noi un mos imbracat in straie taranesti. Privindu-l, parca aveam in fata un dac, asa cum a fost el imortalizat pe Columna. Se tine, totusi, bine pe picioare. Vorbaret, nevoie mare. Il abordam pieptis. - Va considerati un dac? - Da, din mosi-stramosi. - Cu ce treburi pe la Primarie? - Sa-i invit pe slujbasi sa vina la pomana mortului. Mi-o murit sotia. - Ati ramas singur? - Aproape, ca si cucul. - O sa va descurcati? - Atata cat ma ajuta puterile, ma descurc. Sa-mi dea Dumnezeu sanatate, ca si pana acum! In viata mea nu am inghitit nici un bumb de aspirina, nu am luat nici un medicament. - Domnul va dea buna sanatate! - Asta ma rog si io. - Ce gospodarie aveti? - Am patru cai si 160 de oi, care acum se afla pe o pasune din zona Rastolitei, in muntii Calimani. - Revenim la necazul pe care astazi, 31 iulie, il simtiti ca pe o arsura de grad mare. Victoria a trecut la cele vesnice. Pomenirea ei sa va fie la fel de vesnica. Ati ramas singur. Veti rezista? - Da, cat m-o ajuta Dumnezeu. N-am ce face. - Nu aveti pe nimeni langa dumneavoastra? - Ba, am niste nepoti, care or zis ca ma ajuta. - Bade Danila Todea, va afecteaza decesul celei care v-a fost alaturi ani de zile? - Foarte mult. Noi am trait necununati. Ea a ramas cu numele de Victoria Sendrea. - Si de ce nu v-ati oficializat casatoria? - Pai, n-a vrut secretarul sa ne cunune. N-o vrut. De ce, nu stiu. Am zis ca-i dau 1.000 de lei, amu 40 de ani. Si am mai zis: hai, lasa-ne in saracia noastra, nu ne mai necaji. Apoi o venit vremurile ca nu mai puteam tine doua case in sat. Ma trimiteau cu caii si caruta la prestatii in sat si, de aici, o venit vorba: nu ne mai cununam. Vai, cat am fost hoherit ca n-am fost inscris in colectiv. Sa le dau peste 100 de oi si eu sa raman cu doar zece? - Sunteti un ba