Pe 14 iulie, Ingmar Bergman a împlinit 85 de ani. "Ultimul dintre marii elefanţi ai artei filmului", "regizorul căruia nimic din ce e omenesc nu-i este străin", "cel mai mare nume din istoria filmului suedez" cam aşa au sunat elogiile celor care au scris în presa suedeză despre lunga viaţă a regizorului şi mai ales despre vitala activitate a lui Bergman, regizor, scriitor, atât de cunoscut pentru filmele, cărţile şi reprezentaţiile sale teatrale.
"Regizorul demonic" din tinereţe a devenit azi numai zâmbet şi bunătate, mai visător ca niciodată, cu noi proiecte în minte, căci adevărata forţă creatoare nu se stinge cu vârsta, dimpotrivă, se amplifică, se esenţializează, tentând alte dimensiuni.
Viaţa regizorului s-a simplificat devenind viaţa unui "eremit" plin de voie bună, izolat, din plăcerea proprie, pe insula Fårö, acceptând faţa nouă a bătrâneţii, singurătatea împlinirii, credincios amintirii ultimei lui soţii, păstrând vii, mai departe, vechile prietenii cu Erland Josephson, Liv Ullman şi Seven Nykvist. Dar mereu visând la noi chipuri de actori care i-ar putea inspira ideile şi sentimentele unor viitoare creaţii. Totul pare "uşor" acum când "deşertul deşerturilor" a fost traversat, probele lăsate în urmă, ca şi criticile exterminatoare care-l acoperiseră cu noroi.
S-a inaugurat chiar un Festival Bergman regizorul însuşi a deschis porţile Vechiului oraş al Filmului ( Filmstaden), propriul său cinematograf devenind loc de vizionare pentru marele public. Timp de un an se vor urmări cele 21 de filme ale lui Bergman, din acelaşi salon de unde regizorul îşi studia propriile creaţii.
La Televiziunea Suedeză s-au dat filmele sale cu comentarii proprii. De exemplu: Scene dintr-o căsătorie, serial după care s-a văzut încă odată că Bergman a devenit aproape la fel de iubit ca şi scriitoarea Astrid Lindgren. O mare surpriză pen
