La Începutul activităţii mele de critic literar şi publicist, am practicat o vreme îndeletnicirea complementară de corector. În septembrie 1958 Paul Georgescu m-a angajat corector la "Gazeta literară", revista pe care o conducea ca redactor şef, scutindu-mă astfel de experienţa unei cariere didactice pentru care nu aveam chemare. Mai înainte îmi ceruse să redactez câteva note de lectură, ca să-mi încerce condeiul, şi se vede că a fost mulţumit de ele, din moment ce le-a publicat în "Gazetă". După un timp, aflând că ratasem, la absolvirea facultăţii, ocuparea postului din învăţământ, în împrejurări pe care le-am evocat altădată, mi-a spus că m-ar putea angaja la corectura revistei, ca soluţie tranzitorie. Când va fi posibil mă va trece în redacţie, mi-a zis, dar până atunci am ocazia să învăţ meseria de corector. Nu are la ce să-mi strice.

Nu mi-a stricat defel, a avut dreptate Paul Georgescu, după cum nu cred să le fi stricat nici lui Matei Călinescu sau lui Modest Morariu, pe care, a doua zi după convorbirea cu Paul, i-am întâlnit la serviciul de corectură al "Gazetei". Se prezentaseră ca şi mine la post, angajaţi în aceleaşi condiţii şi cu aceeaşi perspectivă a trecerii ulterioare în redacţie.

Am mai avut prilejul să vorbesc despre anii literari ’60 şi despre atmosfera de la "Gazeta literară", publicaţia de care sunt legate începuturile multor scriitori din generaţia mea, printre care şi cele ale lui Matei Călinescu şi Modest Morariu. Împreună cu ei m-am iniţiat în secretele profesiunii de corector şi am exercitat-o în aceeaşi echipă aproape un an. Despre acest episod din existenţa lor şi a mea, astfel cum mi-l amintesc după atâta timp consumat, va fi vorba în cele ce urmează. Poate că vor interesa aceste aduceri aminte, chiar şi numai pentru faptul că răsfrâng o experienţă directă. Sunt azi tot mai puţini, din păcate, cei care cunosc din ex