Calatorului ratacit in fosgaiala statiunii Mamaia i-ar veni greu sa-si imagineze farmecul discret al pustiului unde, cu un secol in urma, Ion Banescu receptiona primele amenajari care promiteau sa ne-aseze "in randul marilor statiuni balneare din Orient" (gazeta "La Roumanie"). Azi, harnasamentele cu care strabunii se echipau pentru plaja (mai mult imbracandu-se decat dezbracandu-se) ne-ar parea extrem de hazlii, mai ales ca tarcurile amenajate pentru prajeala erau separate pe "secse": un sergent dotat cu tignal veghea, vigilent, ca frontiera dintre masculi si femele sa nu fie, sub nici un chip, incalcata. "Oricum ar fi, pentru ce aceasta despartire? Barbatii intr-o parte si doamnele intr-alta, nu se vede pe nicaieri in strainatate. Mister oriental?" - consemna, intrigat, Delavrancea. Sentiment similar cu cel de la care plecase, initial, materialul acesta: un amic intors, saptamana trecuta, de la Vama Veche imi povestise, intrigat, ca n-a putut sa dea o fuga pana la un prieten bulgar caci trecerea frontierelor noastre ar fi, mai nou, interzisa pietonilor si biciclistilor. In zadar se ciorovai cu granicerul o ora, fu nevoit sa se milogeasca de un sofer care sa-l ia in masina pentru cativa metri. Curat mister oriental, zau asa, caci nu cred ca o barbarie din asta sa mai existe in vreun tinut pretins democratic. Cand alte surse mi-au confirmat ca restrictia e mai veche de-un an, am fost asa intrigat incat grosolania asta imi paru mai stupida ca pudibonderia strajerilor ce, odinioara, vegheau granita dintre chilotii turistilor: "oricum ar fi, pentru ce aceasta despartire" sau suspecta indepartare de drepturile omului? Sunt convins, insa, ca pentru marimile epocii, partea asta cu drepturile e doar un "moftulet" de sezon, o chestiune retorica pe care-ar contracara-o exemplar si cazon cu argumente lemnoase de genul "neprecupetirii eforturilor in sensul securizarii frontiere