- Nu te poţi baza pe ei! - mai mult constată decît se plînge S.D., un fel de general manager al întregii zone Sfîntu Gheorghe. Te înţelegi să vină mîine la 8 dimineaţa la lucru şi vine seara sau nu mai vine deloc, că între timp s-a apucat de altceva. Ştiu despre ce vorbeşte, căci nu mai departe de ieri am stat cu un astfel de tip la cîrciumă, care la fiecare nouă sticlă de bere spunea gata, asta e ultima, că la 12 trebuie să fiu la lucru. Şi cînd s-a ridicat de la masă se făcuse ora 3. Nu-i nimic, că nu fuge lemnul - a explicat el la plecare. Mă mai gîndesc însă apoi că de cele trei ori cînd vreo cîţiva dintre noi au fost cu pescarii pe mare, la taliene, au trebuit să fie cu vreo 10 minute mai devreme, căci nu i-ar fi aşteptat nimeni nici un minut în plus. La peşte nu se întîrzie! Cînd te hotăreşti să te duci, desigur. Îmi aduc aminte apoi de nea Vasea, tatăl lui Joco, care, în toată suferinţa lui, era mulţumit că şi-a găsit corpul băiatului său înecat înainte de "timpul scrumbiilor". De fapt, gîndiţi-vă, aţi auzit vreodată de ţărani care să "întîrzie" la muncile cîmpului sau la vremea fînului? Desigur, există, ca peste tot, indivizi leneşi, există hahalere, există beţivi, pe scurt, oameni "neserioşi". Nu au existat însă, nicăieri şi nicicînd, populaţii leneşe sau "neserioase". Pentru simplul motiv că nu ar mai fi apucat să existe. Astfel, de pildă, de cîteva mii de ani, ţăranii de pretutindeni au fost totdeauna extrem de punctuali la muncile cîmpului. Atît de "punctuali" încît în fabricile şi uzinele patriei, în perioada comunismului, curba absenteismului urma cu destulă fidelitate pe aceea a muncilor agricole. Muncitori "neserioşi", ei rămîneau ţărani cît se poate de "serioşi", de "raţionali" chiar, adică cu rostul lor. Căci nu poţi să măsori timpul altfel decît cu rostul scurgerii sale. Aşa şi cu pescarii de la Sfîntu Gheorghe. Scrumbia are timpul ei, dar n