- Istoric - nr. 154 / 8 August, 2003 Santajul Inarmata cu "date" privind un mirobolant complot si o apropiata invazie turco-tatara dinspre Moldova in sprijinul lui Sigismund Báthory, ca si cu declaratia de "loialitate", solia romana, prezenta la Praga in ianuarie 1600, cauta, asadar, sa obtina, in fapt, acordul imparatului pentru campania moldoveana. "Argumentele" plasmuitei primejdii erau insotite de un santaj cat se poate de real, continut de amenintarea voalata ca "daca el (Mihai - n.n.) face pace cu sultanul, imparatul va fi silit sa faca la fel". In mod categoric, desi promitea ca se va supune imparatului, Mihai revendica practic, intreg spatiul romanesc, "toate teritoriile de la Marea Caspica, pana la orasele Buda, Alba Iulia si Solnoc". Curtea pragheza nu putea fi pacalita, deoarece, nota un anonim sas, "el se gasea in mare banuiala la Majestatea sa imperiala, ca ar tine cu turcul, din care cauza nu i s-a acordat incredere". Si aceasta pentru ca cerea "ca recompensa provincia Transilvania si orasele Oradea, Hust si Baia Mare, ca si alte localitati limitrofe care sa-i fie predate lui si fiului sau cu drept ereditar. Pe langa aceasta, trebuia sa i se acorde toate bunurile si cinstirile pe care Majestatea sa imperiala le acordase lui Sigismund Báthory. In sfarsit, in al treilea rand, trebuia sa i se promita ca, in caz ca ar cadea prizonier, va fi rascumparat si ca i se vor acorda 100.000 de florini in caz ca va trebui sa paraseasca Transilvania". Pe de alta parte, ceea ce publicul avizat putea doar presupune, Curtea pragheza stia cu certitudine! Mihai incheiase deja, in secret, pacea cu sultanul! Sprijinul otoman Campania din Transilvania se desfasurase cu acordul sultanului, care-i daduse lui Mihai mana libera si in privinta Moldovei, acordandu-i deja tot ceea ce cerea, formal, domnul roman, la Praga. Dovada, care avea sa produca o apropiere secreta intre