Dragii mei, La ora la care veţi citi aceste rînduri aflaţi despre mine că sînt în concediu. Sigur, aveţi dreptate, nu-i nici măcar o ştire, ba unii ar putea spune că sufăr de o formă gravă de exhibiţionism dacă am ajuns să public în Dilema informaţia banală a plecării în vacanţă. Sau, ca să folosesc o expresie tocită ca o pingea, "într-o binemeritată vacanţă"!. Ei bine, vă rog să nu înjuraţi şi să-mi daţi posibilitatea să mă explic. Pentru că la ora la care scriu aceste rînduri nu ştiu dacă va fi vacanţă. Există o mie de treburi amînate întotdeauna pentru concediu. Atunci e momentul pentru zugrăveli, schimbat mobila sau faianţa, săpat porumbul la ţară, la părinţi, sau, de ce nu, mutatul într-o casă nouă. Concediul este, teoretic, perioada în care vrei să dormi mult, dar, lucru verificat şi verificabil an de an, nu numai tu ai concediu în tot blocul, ci şi vecinul tău de deasupra, de dedesubt sau de lîngă. Şi ei au amînat pentru vacanţă demolarea pereţilor despărţitori din propriile apartamente sau montarea unui aparat de aer condiţionat. Prin urmare, "vrei să dormi şi dormi", vorba cîntecului, dar numai pînă pe la opt dimineaţa cel mult, pentru că apoi începe să se producă pe scena zorilor celebrul cuplu ciocan-bormaşină generator de adînci vibraţii şi reverberaţii... În concediu e întotdeauna momentul să te ocupi de maşină. A ta sau a vecinului care îţi cere ajutorul. Numai că de la o banală înlocuire de plăcuţe de frînă (operaţiune programată să consume una bucată după-amiază) se poate ajunge foarte rapid la "scheme" complicate, în care sînt implicate modificări şi schimbări de fuzetă, pinioane, bucşe sau chiar set motor. Totul în faţa blocului, se înţelege. Soţiile au întotdeauna în concediu planuri pentru vizitarea rudelor. Unchiul Gică, tanti Maria de la
Găeşti, mama soacră din Botoşani. Asta înseamnă, de obicei, întîlniri soldate cu festinuri pant
