Dilema a mai făcut, în 1995, un număr cu tema "Starea filmului" (nr. 149), coordonat de Alex. Leo Şerban. După opt ani, ne-am propus să surprindem situaţia într-un nou instantaneu, în speranţa că vom descoperi diferenţe esenţiale. După ce am revelat imaginea de acum, am realizat că lucrurile mai mult se aseamănă, decît diferă. Reproducem, în cele ce urmează, cîteva fragmente din "Starea filmului" de acum opt ani şi-i invităm pe cititori să descopere deosebirile, ca în jocurile din cărţile pentru copii. Dacă cineva le descoperă, să ni le spună şi nouă. (C. P.-B.) Alex. Leo Şerban: "Şi-apoi, este ciudat să observi că aceia care critică modelul american (nici o grijă, mai avem mult pînă acolo!) nu suflă o vorbă despre «minunatul» model indian (familie, drame, «mame cu copii»... gemeni!) care a adăstat şi pe la noi şi care - ne spune M. Braudeau - înlocuieşte cu succes filmele americane pe malurile Gangelui (India este singura ţară în care filmul naţional face reţete superioare celui hollywoodian!). Or, între melodrama «Bombay» cu cîntece-nlăcrimate şi cea «Beverly Hills» există măcar o diferenţă: a doua e mai bine făcută." Valerian Sava: "Cu regizorocraţia actuală, baricadată în suficienţa utopică a autorului total şi cu breasla noastră decapitată dar guralivă, n-are cum să apară binomul formativ al unei şcoli naţionale pe care nu-l pot compune decît regizorii şi criticii împeună." Magda Mihăilescu: "Dacă ar fi să credem că avem de a face cu o criză prelungită a talentului, ar trebui să ne lăsăm cu toţii de meserie. Sau să acceptăm fatalitatea de a trăi viaţa cinematografului nostru precum (odinioară) agricultorii: depinzînd de ploi, sperînd în mila cerului. Criza este una a sistemului şi chiar dacă împărtăşim, pînă la un punct, soarta altor ţări din Est, prăbuşirea vecinilor ne poate ajuta, eventual, să o înţelegem, nu să ne şi consolăm la nesfîrşit. Practic, es