Lectia de iubire. A aparut in preajma blocului nostru inainte de Craciun. Era pe la zece seara, cand eu si Briana, catelusa mea, ne facem plimbarea obisnuita. S-a indreptat catre mine alergand, increzatoare si bucuroasa, dand din coada de parca ma cunostea de cand lumea. "Ce faci tu pe aici, fetita?"...

Lectia de iubire

A aparut in preajma blocului nostru inainte de Craciun. Era pe la zece seara, cand eu si Briana, catelusa mea, ne facem plimbarea obisnuita. S-a indreptat catre mine alergand, increzatoare si bucuroasa, dand din coada de parca ma cunostea de cand lumea. "Ce faci tu pe aici, fetita?", am intrebat-o si i-am mangaiat capsorul si spatele. Avea blana curata si matasoasa, nu imbacsita, asa cum o au cainii maidanezi. Probabil fusese abandonata chiar in acea seara si nu stia prea bine ce era cu ea. Ne-a insotit in plimbarea noastra, si cand am intrat pe scara blocului a vrut sa urce cu noi. Un caine crescut pe strazi nu face niciodata asa ceva, se fereste de spatiile inchise. Presimtind conflictul ce ar fi urmat cu vecinii, daca as fi ingaduit-o in hol, am intors-o din drum si am inchis usa blocului. Ma privea uimita, fara sa inteleaga de ce Briana are voie sa urce si ea nu, de ce o exclud. Dar n-a plecat.

Si-a facut un culcus prin apropiere si aparea in preajma mea, mai ales seara. Ne insotea la plimbare, privindu-ma cu repros ori de cate ori inchideam usa blocului. "Pe mine de ce nu ma vrei?", parca spuneau ochii ei. Blanita galben-nisipie se murdarise si pe abdomen avea o rana urata, provocata probabil de o petarda, in noaptea de Revelion. In ultimele trei saptamani, misterul abandonului ei s-a dezlegat. Fetita urma sa devina mama si stapanii pusi in fata acestei situatii o abandonasera fara mila. Sambata, era 1 februarie, pe la ora 7 seara am gasit-o pe presul de la etajul 1. Cand presul i-a fost luat, s-a mutat pe celalalt pre