- Editorial - nr. 156 / 12 August, 2003 Ma numar printre acei ziaristi - nu chiar foarte multi - , care, in ultimii 13 ani, au avut privilegiul (daca il pot numi astfel!) sa participe la aproape toate sedintele asa-zisului "miniparlament" al UDMR, in fapt - Consiliul Reprezentantilor Uniunii. Si, pe deasupra, inca la vreo 3-4 Congrese ale aceleiasi Uniuni. Ca urmare, nu as putea fi suspectat ca vorbesc (iar acum, scriu) "din auzite", cand afirm - fara exagerare - ca, in toate aceste reuniuni "la varf" ale UDMR, problema "autonomiei teritoriale" pe criterii etnice a revenit ca un laitmotiv in discutiile respectivelor… intalniri. O parte a presei din Romania - intre care si ziarul "Cuvantul liber" - a si consemnat, cam tot ce s-a discutat pe aceasta tema, uneori, chiar cu "lux de amanunte", incat cititorii, dar, mai ales, organele abilitate, sa cam stie ce idei "se vantura", in perioada postrevolutionara, vis-a-vis de atingerea articolului nr. 1 din Constitutia Romaniei. Din pacate, luand "in brate" principiul, potrivit caruia "intr-un fel se vad lucrurile de la Bucuresti, si, in cu totul altfel, din Ardeal", nici unul din guvernele postrevolutionare (despre unii fosti prim-ministri nici nu se mai aude nimic!) nu a luat atitudine transanta (ci, doar, cel mult, una ambigua) fata de pretentiile aberante ale UDMR, cu potentiale efecte asupra integritatii si unitatii statale a Romaniei. Mai mult, in ultimii ani, un anume partid - PSD - a chiar incheiat (semnat) un "pact" (Protocol) cu UDMR, pentru sustinere reciproca in Parlament, fara a lua in calcul ca Uniunea lui Marko Bela "nu da nimic (e vorba de voturi), fara a primi, in schimb, de doua-trei ori mai mult"! Cum insa efectele se cunosc deja, iar altele, le vom trai, in viitor, ne vom referi la ele cu alt prilej… Fapt este ca lipsa de reactie a guvernantilor la toate pretentiile absurde al Uniunii, din ultimii an