Toate televiziunile romanesti prezinta citeva spoturi publicitare scandaloase, care ma fac sa-mi fie rusine. Un fel de rusine civica, sociala, nationala chiar – fiindca, de fapt, ele fac reclama unui comportament de care multe natii s-au dezbarat deja. Ori cel putin nu le mai promoveaza, la nivel national, ca pe niste virtuti etice, sociale si familiale, firesti sau ideale, ori cel putin demne de urmat. E vorba de „virtuti“ total ignobile, dar care, din nenorocire, apar pe ecranele noastre drept probe de inteligenta, succes sau eficacitate a convietuirii. Si prind – caci altfel nu s-ar repeta fara pudoare, mereu-mereu, pe toate posturile.
Una dintre reclamele la care ma refer e aceea in care barbatul ii arunca sotiei sale o fraza ambigua, prin care ii sugereaza ca va proceda la o actiune de interes si de cistig comun-familial – in vreme ce, de fapt, el se va duce sa bea bere cu amicii. Perfidia si ipocrizia se repeta si la intoarcerea acasa, cind individul isi trateaza consoarta in acelasi stil, lasind-o sa creada ca-si petrecuse timpul intr-un scop sobru si profitabil.
In alta, sotul (acelasi actor, fiindca firma, produsul si televiziunea trebuie, nu-i asa?, sa impuna modele demne de imitat!) ii spune sotiei ceva despre o afacere pe baza de ureche, sunet, scena sau muzica, obtindind din partea acesteia o aprobare naiva si incurajatoare. De fapt, omul merge iar sa soarba beri cu aceiasi amici, la intoarcere tratindu-si femeia cu o minciuna similara – o fraza ambigua, care o lasa iar prostita si inselata.
A treia reclama revoltatoare e aceea in care sotul, in toiul noptii, imita plinsul bebelusului. Trezita, femeia din acelasi pat se ridica si pleaca in camera copilului, timp in care mucalitul barbat isi exercita dependenta fata de ciocolata.
Cum spuneam, aceste reclame ruleaza pe toate posturile de televiziune romanesti. Si nu si
