- Istoric - nr. 156 / 12 August, 2003 Planul de campanie Departe de a reprezenta, asadar, o necesitate a razboiului antiotoman al Ligii Crestine, de care "condottierul" valah avea sa profite, campania din Moldova se declansa la 5 mai 1600, in interesul poporului roman, avand drept scop desavarsirea procesului de unificare statala inceput in veacul XIV de domnia "a toata Tara Romaneasca". Intre mari puteri adverse, Mihai Viteazul rasturnase fragilul echilibrul geopolitic si intreaga strategie a "razboiului nemtesc", beneficiind, in final, de facto, de acoperire otomano-tatara si actionand impotriva intereselor hegemonice ale Europei catolice. El a fortat in mod inteligent , calculat, cu abilitate diplomatica, destinul, atingandu-si telurile prin traducerea in practica a planurilor elaborate cu migala in anii precedenti. Conform acestora, ofensiva impotriva Moldovei trebuia sa se desfasoare printr-o manevra pe linii exterioare, trei corpuri de oaste urmand sa inainteze concomitent dinspre Brasov, prin pasul Oituz spre Targu Trotus (gruparea principala comandata de insusi domnul), dinspre Focsani spre nord pe vaile Siretului si Barladului (gruparea trimisa din Muntenia de Nicolae Patrascu) i dinspre Bistrita Nasaudului, asupra Sucevei (gruparea Baba Novac), in vederea incercuirii gruparii principale adverse, cantonata in zona Bacau. Desi, la 10 aprilie, orasele transilvane au primit ordinul ca, in termen de 10 zile, contingentele lor cu munitia si proviantul aferente sa fie gata de plecare, la 14 aprilie se raspandea deja vestea ca "pregatirile lui Mihai Voda pentru campania din Moldova s-au terminat". Cu 28.000 de luptatori, 20.000 pedestri, 8.000 de calareti si 24 tunuri, el pornea la 26 aprilie spre Fagaras. Intarzierea se datorase gruparii Baba Novac, de circa 7.000 de luptatori, pornita in mars fortat de la Lipova si ajunsa la Alba Iulia, pentru primirea misiuni