Romulus BUCUR
Poeti optzecisti (si nu numai) in anii ’90
Editura Paralela 45,
Colectia „80“,
Seria „Eseuri“,
Pitesti-Brasov-Bucuresti-Cluj-Napoca, 2000, 248 p, f.p.
„Eseistica“ veleitarilor
Nimic mai firesc pentru poetii, prozatorii, dramaturgii zilelor noastre – sau cel putin pentru o parte dintre ei! – ca, pe linga specializarile lor efective, „creatoare“, sa simta nevoia de exprimare si prin „metadiscursuri“: eseistica de tot felul, uneori pe teme strict literare, mergind pina la exercitiul critic aplicat, alteori divaganta, pe orice subiect. Glosind pe marginea vietii sau a textelor, ei isi completeaza imaginea de autori, etalindu-si – totodata – gusturile, optiunile culturale, criteriile de lectura. In destule cazuri, rezulta scrieri extrem de interesante, daca nu neaparat exceptionale in sine, atunci macar utile ca texte insotitoare ale operelor propriu-zise, ca „oglinzi“ ale poeziei, ale prozei, ale dramaturgiei produse de aceiasi. Pentru a le analiza pe acestea din urma, merita sa citim si eseistica respectivilor autori, care ne poate furniza bune chei de interpretare pentru volumele de „creatie“. Fara sa mai redeschid aici discutia despre cit de „artistice“ ar putea fi – de fapt – chiar si genurile „metaliterare“ ele insele…
Exista – insa – si un fenomen parazitar care preia cameleonic cromatica celui tocmai descris: „eseistica“ veleitarilor, a scriitorilor de doi bani. Benign in principiu, el devine nociv atunci cind, in varianta lecturilor aplicate, se intinde ca o pecingine asupra domeniului criticii de intimpinare. Situatia s-a agravat in ultimii ani, in ultimul deceniu: si eu, si altii am semnalat in repetate rinduri „cartelul“ care s-a organizat in paginile unei veritabile „retele“ (in sensul… mafiotic al cuvintului!) de reviste literare, esaloane intregi de poeti si de proz
