De 46 de anotimpuri, LETTRE INTERNATIONALE – ediţia română este o revistă de colecţie, cam ceea ce era „Secolul 20” în anii ’60-’70. Cititorii mai în vîrstă ştiu că e un superlativ, căci din revista condusă de Dan Hăulică ne puteam face o idee despre cele mai valoroase apariţii din literatura şi publicistica mondială (nu doar beletristică, ci şi „ştiinţe umane”), despre noutăţile din plastică şi teatru, în traduceri bune, alături de contribuţii româneşti la nivelul celor străine. De unsprezece ani şi jumătate, „Lettre...” e o bucurie trimestrială pe care o datorăm unor oameni cu pasiunea lucrului bine făcut: B. Elvin, Irina Horea, Alexandru Şahighian şi Sanda Gusti, (o profesionistă cu mare experienţă în prezentarea grafică, cea care făcea, împreună cu mult regretatul Roger Câmpeanu, o echipă unică, al cărui spirit continuă ca prin minune şi azi). Datorită acestor patru devotaţi, cărora li s-a adăugat, ca secretar de redacţie, Despina Ţurlea, în „Lettre” – ediţia română totul e de citit. Şi ţi-e mai mare dragul să o faci: redactare, paginare, ilustraţii îngrijite, absenţa greşelilor de tipar (mare lucru, ştim ce spunem!), confortul lecturii în pagini aerisite (aspect neglijat de tot mai multe publicaţii care, în lăcomia cantităţii, uită de ochii bietului cititor. Ce-i drept, nici publiciştii noştri culturali nu ştiu să scrie scurt, oferind revistelor articole de zeci de pagini, iar dacă le ceri să taie din motive de spaţiu, se cheamă că faci cenzură! Scrisul cu semne numărate încă nu a devenit o obişnuinţă la noi.) l Numărul 46 – vara 2003 – e şi el à la page cu actualitatea politică şi literară din lume, de la atitudinea unor scriitori celebri (laureaţi Nobel sau nobelizabili) faţă de dictatorul Fidel Castro, la reportajele şi analizele unor jurnalişti occidentali care au fost în Coreea de Nord, în centrele terorismului islamic şi de-a lungul fluviului Mekong. Chiar