- Editorial - nr. 158 / 14 August, 2003 Atunci cand sunt in imposibilitate de a vizita Occidentul (alesilor neamului si celor cu simbrie la stat le este mai usor), am de grija sa-mi improspatez cunostintele despre viata de acolo prin intermediul unor colaboratori de valoare, evident mai norocosi. Anul acesta am beneficiat de consilierea unor interlocutori din: Statele Unite, Canada, Austria, Italia, Franta, Germania si chiar Coreea de Sud, care mi-au oferit informatii foarte utile in sustinerea unor demersuri gazetaresti mai vechi, de mai buna cunoastere a realitatilor dintr-o societate la care visam de atata vreme si catre care ne indreptam si noi acum (cu sau fara voia noastra), prin integrarea in NATO si aderarea la Uniunea Europeana. Trasatura dominanta a opiniilor acestora este ca Vestul ne este cu mult superior, el pare chiar ca se indeparteaza de noi, iar mecanismele care au dus la aceasta situatie parca ne scapa noua, romanilor. Fara a face prea multe calcule rezulta, de la bun inceput, ca in Occident se munceste din greu si organizat, iar lucrul acesta l-a putut constata fiecare pe pielea lui, atat prin atitudinea rudelor si a cunostintelor lor, ce i-au gazduit, si care, de ocupati ce sunt, nu le-au putut tine prea multa companie, acestora la venirea acasa netrebuindu-le altceva decat sa manance si sa se odihneasca, pentru ca a doua zi sa o poata lua de la capat. Lumea acolo este in general avuta nu numai din acest motiv, ci si pentru faptul ca, la ei, societatea, in ansamblul ei, functioneaza la cu totul alti parametri decat la noi, aceasta beneficiind de o mult mai buna organizare si dirijare. Iar acolo unde sarcinile natiunii sunt bine repartizate asupra majoritatii covarsitoare a membrilor societatii si unde indeplinirea lor este controlata si bine comensurata se obtin si rezultate, fara ca acestea sa devina in final si in parte surse grase de venit