La ARO Campulung Muscel, fosta uzina emblematica a industriei romanesti constructoare de masini, prin hale si depozite umbla astazi serpii. De aproape trei luni, in principalele sectii nimeni nu a La ARO Campulung Muscel, fosta uzina emblematica a industriei romanesti constructoare de masini, prin hale si depozite umbla astazi serpii. De aproape trei luni, in principalele sectii nimeni nu a miscat un reper, nu s-a pornit o masina. Furnizorii au oprit livrarea gazelor si a energiei electrice. Si asta pentru ca datoriile societatii muscelene se ridica la multe sute de miliarde de lei. Oamenii, aproximativ 2.200 de salariati, cati au ramas dupa restructurare, nu si-au primit lefurile din aprilie. In tot acest timp, in care ei au continuat sa vina la uzina, cu copiii de mana, pentru a sugera situatia disperata in care se afla, acasa le-au sosit facturile de la intretinere, telefon, apa, lumina. Cu ce sa le plateasca, daca de cinci luni nu au primit un ban? Mai este putin si incepe scoala. Rechizitele, caietele si ce-i mai trebuie unui copil de clasa a V-a costa pe putin 4-5 milioane de lei. De unde bani, daca in fabrica nu s-a produs un singur surub, iar prin hale umbla serpii? Grav este ca la Campulung Muscel nu moare doar ARO, intregul oras e pe moarte. De aici si disperarea oamenilor. S-a inchis mai intai Combinatul de fibre sintetice "Melana". Societatea miniera si-a redus si ea activitatea la jumatate. La Combinatul de Lianti si Azbociment mai lucreaza 400 de oameni. Si asta e toata industria unui municipiu cu 50.000 de locuitori. A unui mare centru muncitoresc, in care aproape tot ce definea viata si prosperitatea oamenilor purta emblema ARO. In 1989, in uzina musceleana lucrau aproape 13.000 de oameni. Acum mai sunt circa 2.200, cum aratam mai sus. Si acestia au ajuns la limita disperarii. Nu au lucrat nimic de aproape trei luni, nu si-au primit banii din aprilie.