- Istoric - nr. 159 / 15 August, 2003 Sat component al comunei Raciu, de la 1 iulie 1968, aflat pe cursul raului Comlod, Sanmartinu de Campie este atestat documentar din anul 1329 sub numele de Sancto Martino, dupa unele izvoare istorice, dupa altele ca Terra Zenmarton. Cert este ca pe teritoriul asezarii a fost identificata o statueta romana reprezentand un copil gol-golut caruia ii lipseste antebratul drept si mana stanga. Specialistii apreciaza statueta ca fiind o remarcabila creatie artistica incadrata cronologic la mijlocul secolului al II-lea dupa Hristos. In catunul Hagau, deasupra paraului Saraturi, s-a gasit o asezare Hallstatt, datand din epoca bronzului. Pe la 1493 existau cinci cnezi: Dan, Mihai, Pop, Ioan, Stefan. Viata unora dintre acestia a devenit insuportabila si cneazul Nicolae (1486), care, iobag fiind al familiei Bethlen, fuge si se aseaza pe alta mosie. Mai apoi, alti cnezi au luat drumul codrilor, ingrosand randul haiducilor. Tarani din Sanmartin au participat la Revolutia de la 1848 din Transilvania. Satul facea parte din Tribunatul V, cu resedinta la Raciu. La randul lui, satul Raciu apartinea de Legiunea a XII-a de pe Campie, cu sediul la Teaca, prefect al ei fiind prof. Constantin Romanu-Vivu. Consemnam existenta, la 1827, a scolii Manastirii ortodoxe cu biserica de lemn, unde se invatau rugaciunile, literele si notiuni de catehism. Grigore Eleches, vice-protopopul Sanmartinului de Campie, facea la 1858, un raport catre Mitropolia Blajului, in care arata ca "Toata stradania pentru intemeierea scoalelor poporale va fi fara succes pana nu vom avea institut pedagogic, pana nu va fi sambria docentului (invatatorului) regulata, pana nu va fi inspectiune generala, atat asupra diregatorilor comunali, care umbla dupa interese private si nu-si implinesc datorintele, cat si asupra fratilor protopopi, dintre care cei mai multi si-au uitat de inalta lo