La doi ani, Dumitru Voicila, un copil lovit de soarta dintr-un catun buzoian de peste dealuri, traieste ca o mica salbaticiune. Nu a avut parte de nimic. Aruncat de parinti intr-un tarc, La doi ani, Dumitru Voicila, un copil lovit de soarta dintr-un catun buzoian de peste dealuri, traieste ca o mica salbaticiune. Nu a avut parte de nimic. Aruncat de parinti intr-un tarc, supravietuieste cu ce ii mai azvarle, din cand in cand, cate un suflet milos. Daca va fi recuperat, s-ar putea ca nevinovatul baietel sa-si treaca in biografie - cu ajutorul celor care nu au pierdut jurnalul Pro TV de miercuri seara - cum a fost el eroul unuia dintre cele mai lacramoase reportaje televizionistice. Si nu am spus totul. La fiecare doua picurari, curgea si cate o referinta culta. Ajuns printre coclauri, "cu rasuflarea taiata", lui Catalin-Radu Tanase "chiar i s-a taiat rasuflarea" cand a vazut cum micutul isi baga manutele, "cu rasuflarea taiata", si el, prin bucatelele de paine aduse de generosul reporter: "Nu spune mama, nu spune tata, nu stie sa gangureasca, nu stie ce este caldura unui piept, mintea lui este ca o coala alba de hartie pe care nimeni nu a scris nici macar o propozitie simpla". Am vazut si noi imaginile acelea greu de suportat, dar care, ziaristului imposibil de domolit in patetica sa dezlantuire, i-au evocat nici mai mult nici mai putin decat locul in care, "acum doua mii de ani, intr-un alt satuc, langa Ierusalim, se nastea un alt copil, intampinat insa cu dragoste si cu credinta". Ceea ce ni s-a aratat noua, pe ecran, era ceea ce se cheama un grajd. A-l apropia de imaginea ieslei sfinte, asa cum ni s-a transmis prin iconografia veacurilor, poate sa para o blasfemie. Autorul si-a revenit insa repede in simtiri; s-a lasat sedus de o alta irepresibila chemare, mai pamanteana, pentru ca, dupa nici un minut, l-a apropiat pe nefericitul micut de poznasul Mowgli din "Car