In timp ce cativa tovarasei intre doua varste se felicitau calduros unii pe altii joi seara, pe holurile Ministerului Culturii, pentru reusita de a-si fi impartit frateste subventia pentru carte pe In timp ce cativa tovarasei intre doua varste se felicitau calduros unii pe altii joi seara, pe holurile Ministerului Culturii, pentru reusita de a-si fi impartit frateste subventia pentru carte pe 2003, in curtea bisericii Stavropoleos, ambasadorul Statelor Unite, Michael Guest, facea o donatie necesara asezamantului iesit mult timp din circuitul turistic bucurestean din cauza nesfarsitelor restaurari. Aparent, cele doua intamplari nu au nici o legatura una cu alta. In realitate, ele sunt reprezentative pentru doua tipuri de mentalitate in materie de cultura (dar nu numai) pe aceste meleaguri. Pe de o parte, exista un aparat birocratic ruginit, platit de stat ca sa manevreze banii publici. "Aparatul" are grija sa-si intoarca, pe diverse cai, acesti bani conform principiului "cine imparte, parte isi face". Principiul este aplicat pe fata, fara jena, in ciuda protestelor presei, cand e vorba de subventia anuala pentru carte si reviste si functioneaza, discret, dar sigur, si in domenii mai manoase, precum restaurarea patrimoniului. Pe de alta parte, exista ochii deschisi ai reprezentantilor "strainatatii" la noi acasa: ambasadori, consilieri, oameni de cultura, uneori simpli turisti ne trag de maneca vazand cum intarziem sa impunem fair-play-ul ca regula a jocului in tot ce facem. In interviul acordat ziarului Adevarul cu prilejul donatiei de la Stavropoleos - cea de a treia initiativa de acest fel de la instalarea sa ca ambasador in toamna lui 2001 - Michael Guest, de profesie istoric, atrage atentia discret asupra lipsei de responsabilitate a oficialilor romani in folosirea fondurilor destinate punerii in valoare a bunurilor culturale: patrimoniu, obiceiuri si traditii si