Zburatoarea. Dupa patru ani de front langa linia intai, dupa ce pieptul i-a fost acoperit de decoratii germane si romanesti, Mariana Dragescu mai asteapta, inca, de la mai-marii zilelor noastre o... pensie . Fotografiile. Septembrie 1942. Suntem in adancurile stepei calmuce, in mijlocul vanturilor n...

Zburatoarea

Dupa patru ani de front langa linia intai, dupa ce pieptul i-a fost acoperit de decoratii germane si romanesti, Mariana Dragescu mai asteapta, inca, de la mai-marii zilelor noastre o... pensie

Fotografiile

Septembrie 1942. Suntem in adancurile stepei calmuce, in mijlocul vanturilor nesfarsite care involbureaza praful, ridicandu-l in cer. De jur imprejur, campia nesfarsita, pana la orizont, tulburata de vartejuri imprevizibile. Un soare straniu, aproape incolor, se prefigureaza printre norii alergatori. Soarele alb al stepei. La cativa kilometri e Stalingradul. Razboiul pare ca a cuprins lumea intreaga. Universul e incendiat, spart in cioburi, trecutul s-a lichefiat si s-a depus undeva, in adancurile memoriei. Un drum prafos taie lumea in doua. Spre rasarit e satul calmuc, cu colibele lui prafuite, dincoace - pista improvizata a unui aeroport de campanie. Cateva corturi, cateva avioane acoperite de camuflaj, canistre de apa si de benzina si, ceva mai aproape, o femeie imbracata in uniforma de pilot militar. In spatele ei se afla cativa soldati sanitari, iar alaturi, targi cu raniti. Ochii si parul femeii sunt pline de praf, praful naprasnic al stepei, praful care acopera tot. Chipul aviatoarei este incremenit in ingrijorare. Cu trasaturile fetei cazute, se apleaca peste unul dintre raniti, un tanar soldat german. In clipa aceea se-aude clicul unui aparat de fotografiat. Miscarea se intrerupe. Femeia ramane cu mana intepenita pe pieptul ranitului.

Anul 2003 de la Hristos. Ne aflam in micul apartament al d-nei