Lupta cu trecutul. Jumatate din cultura Romaniei sta afara, sub cerul liber, iar vremea nu iarta. Iarna ninge, toamna ploua, vara e cald si ruinele istorice ale tarii au ajuns ca vai de ele. Si de-ar fi numai cerul cu ale lui, inca ar mai fi vreo speranta... . Din casele de la Muzeul Satului, sin...
Lupta cu trecutul
Jumatate din cultura Romaniei sta afara, sub cerul liber, iar vremea nu iarta. Iarna ninge, toamna ploua, vara e cald si ruinele istorice ale tarii au ajuns ca vai de ele. Si de-ar fi numai cerul cu ale lui, inca ar mai fi vreo speranta...
Din casele de la Muzeul Satului, singurul muzeu din lume unde poti gasi bijuterii din lemn si chirpici, au inceput sa curga lemnele, centrul istoric al Bucurestiului se scufunda in moloz, ruinele cetatii Fagarasului stau si ele sa curga la vale, iar la Sarmizegetusa, localnicii cultiva porumb si cartofi printre ziduri milenare. Lor li se adauga daunatorii care surpa subsolurile in cautarea kossonilor, valuta forte a dacilor. Sunt turisti romani si straini, incurajati de nepasarea localnicilor, care se multumesc sa cante la frunza: "Muntii nostri aur poarta...".
Oamenii sunt mai activi si mai distrugatori decat iarba. O plimbare cu bastonul prin centrul Bucurestiului, dincolo de fatadele baltat luminoase, nu mai are nimic din farmecul strazilor umbroase ale Bucurestiului de altadata, Bucurestiul romanelor lui Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu sau Mircea Eliade. Locurile de peregrinare ale crailor lui Mateiu Caragiale s-au acoperit de colbul vremii sau au disparut sub senila excavatoarelor lui Ceausescu. Ce a ramas in urma este jalnic si aproape de nerecuperat. Hotelul "Bulevard", de pilda, din Bulevardul Elisabeta, este mai plin de stafii decat de musterii. Peste drum, Casa Capsa s-a boierit si te goleste de bani, daca vrei sa bei o cafea turceasca si sa mananci o inghetata. Cei care t
