Tata ratelor. Va citesc cu mare placere si cred ca este o munca extraordinara ceea ce faceti. Sunt elev de liceu si, pentru ca imi plac mult animalele, imi doresc sa devin medic veterinar. De aceea, m-am si hotarat sa va povestesc o intamplare din fascinanta lume a animalelor. . Eram elev in clasa a...
Tata ratelor
Va citesc cu mare placere si cred ca este o munca extraordinara ceea ce faceti. Sunt elev de liceu si, pentru ca imi plac mult animalele, imi doresc sa devin medic veterinar. De aceea, m-am si hotarat sa va povestesc o intamplare din fascinanta lume a animalelor.
Eram elev in clasa a Iii-a, cand bunicii mei s-au procopsit cu doua ratuste. Spun "procopsit", pentru ca pusesera o closca pe oua de rata, cu gandul ca vor iesi mai multi pui. Din pacate, au iesit doar trei. Un boboc a murit in prima zi, asa ca au ramas doi. Cand a vazut ce odrasle are-n cuibar, gaina n-a mai vrut sa le creasca. Nu se intelegea cu ele defel. Saraca, le auzea macaind si nu le stia raspunde. Oricat au incercat bunicii sa-i dezvolte simtul matern pentru cele doua ratuste, n-au reusit. Cum vacanta de vara abia incepuse si, fara parinti, puii erau sortiti pieirii, mi-am luat responsabilitatea de a le fi tata.
In prima faza, i-am botezat: Rica si Pica. Rica avea ciocul mai inchis la culoare, aproape maro, pe cand Pica avea cioculetul galben. Nu mi-am imaginat nici o clipa ca ar putea fi altceva decat doi baieti. Dar, chiar si asa, a fost destul de dificil sa ii invat sa manance, in schimb, apa ii atragea. Cu mintea de copil si cu dorinta de a-i face sa creasca intr-o zi cat altii intr-un an, le pregateam fel de fel de mancaruri surpriza: grisine inmuiate in lapte, orez cu lapte...
Fericite de-un tata asa de afectuos, ratustele ma urmau peste tot. Seara, le asterneam culcusul in cosuletul bunicii si le puneam langa patul meu. Vorbeam cu ele in soapta
