Pozitia lui dupa 23 august este paradoxala si aduna la un loc contradictiile personajului. Intai de toate, succesul lui. Devine director al Institutului de Conjunctura si profesor universitar, titular al catedrei de economie politica a Universitatii Bucuresti, dupa ce da un doctorat in filosofie, Imperialismul statelor inapoiate. Se casatoreste cu Nutu Fuxman (Ana Naum). Castiga multi bani, e amestecat in tot felul de combinatii, trecerea sa politica ii deschide toate usile. S-ar spune ca e un om de succes. Visul lui de a participa la revolutia proletara si de a se imbogati se realizeaza. Burghezia si dusmanul ei in aceeasi persoana. Devine director la CEC. Ocupatia sovietica, pozitia tot mai proeminenta a PCR ii aduc avantaje sociale multiple.
E frecventat, cautat, laudat in presa. Ca bolsevic de prima ora, apropiat de Patrascanu, cel mai popular lider comunist, el devine tot mai influent in spatiul public bucurestean. Dar situatia lui antebelica ambigua, duplicitara isi arata taisul. Este preluat de Petea Goncearuc, rezident GPU in Romania, care il determina sa dea informatii. Altfel spus, este reactivat ca spion sovietic. Goncearuc era el insusi unul, arestat in anii '30, judecat si trimis in inchisoare. Trece prin Doftana, Caransebes, Tg. Jiu, unde se apropie de grupul comunist dirijat de Dej. Goncearuc este adjunctul lui Bodnaras in Serviciul special al Guvernului. El este in acelasi timp legatura de partid a lui Zilber. Ca vechi bolsevic, Zilber nu poate refuza ordinul venit din partea sefului sau in partid, de a servi patria comunismului. Devotamentul pentru URSS era decisiv pentru definirea unui bolsevic, si el stia asta de mult. Asa facuse si in 1928, la cererea lui David Fabian. Aceasta dubla conditie era normala pentru Zilber, sa fie comunist si spion sovietic. Acum serviciile speciale lucreaza pentru sovietici, asa ca lucrurile sunt simplifica
