- Istoric - nr. 161 / 19 August, 2003 Domn unic al celor trei Tari Romane, Mihai a incercat sa impuna recunoasterea Unirii pe plan international, reluand propunerile tentante facute suveranilor vecini. Intreaga sa abilitate diplomatica nu a reusit insa sa inlature animozitatile create la Curtea din Praga, ale carei planuri expansioniste in spatiul romanesc si Balcani se vadeau compromise, asa cum compromise erau drepturile otomane de suzeranitate si sperantele Poloniei de a-si extinde hotarul la Dunare. Intrigile de la Constantinopol, pregatirile militare ale cancelarului polon Jan Zamoyski, demersurile ambitiosului general Basta, ale iezuitilor si comisarilor imperiali pe langa imparatul Rudolf al II-lea, se grefau pe ura neimpacata si teama pe care o resimteau magnatii unguri, majoritatea romani ungurizati prin catolicizare, deci tradatori, credinciosi principiului "ubi bene, ibi patria", din Transilvania, fata de mult denigratul "valah", conducator de geniu al unui popor vaduvit de drepturi in propria sa tara. Coalizarea dusmanilor sai interni (nobilimea ungureasca) si externi, declarati sau din umbra, a reusit sa compromita realizarile principelui Mihai, opera de exceptie a poporului roman care, inconjurat de trei mari puteri ce-i amenintau de veacuri existenta, avand de infruntat exploatarea unei mari nobilimi straine in Transilvania, izbutise, prin utilizarea tuturor fortelor si resurselor sale, sa-si traduca idealul in fapta. Atacat de armata polona condusa personal de cancelarul Jan Zamoyski, care, in luna septembrie 1600 ocupa Moldova, tradat de magnatii unguri si aliatul lor, generalul imperial Giorgio Basta, pierzand bataliile de la Miraslau (18-19 septembrie), Bucov si Curtea de Arges (septembrie-noiembrie 1600), viteazul principe a fost nevoit sa-si paraseasca tara, sa poarte tratative si sa realizeze, in conditiile vasalitatii impuse de Curtea im