Cand in Romania auzi ca un SRL de familie, cu capitalul social la limita legii, cu sediul intr-o garsoniera si cu datorii cat cuprinde, deruleaza afaceri de milioane de dolari, nu te mai miri. Stilul Cand in Romania auzi ca un SRL de familie, cu capitalul social la limita legii, cu sediul intr-o garsoniera si cu datorii cat cuprinde, deruleaza afaceri de milioane de dolari, nu te mai miri. Stilul autohton este inconfundabil, suficient este sa cauti atent persoanele din umbra ca dai precis peste vreun afin de gradul doi-trei al actionarilor, de regula un afacerist cu spate politic sau relatii grele prin procuratura, politie sau fisc. Astfel de exemple de furaciuni specifice acumularii primitive de capital au rezervat multa vreme tarii un loc fruntas in clasamentele internationale ale coruptiei. Privite dintr-un anume unghi, mai ingaduitor, ele ar putea fi catalogate drept simple accidente de parcurs, boli ale copilariei capitalismului intr-o economie in tranzitie. Intre multe altele, acesta este unul dintre motivele pentru care Romania are nevoie de investitori straini ca de aer, sa vina ei cu know-how, sa aduca, odata cu banii, cultura afacerilor, modul capitalist de dezvoltare. Deunazi, Guvernul Romaniei, reunit in sedinta, a analizat o "Informare privind identificarea unor solutii de reducere a preturilor cimentului destinat consumului intern". Documentul cu pricina dezvaluie cum Lafarge (Franta), Holcim Grup Suport (Elvetia) si Heidelberger Cement (Germania), au acaparat si impartit piata romaneasca in trei portii egale si cum inteleg acesti lideri mondiali de profil sa lucreze in Romania. Informarea, redactata pe un ton moale-mediu, sa nu se supere numele grele de mai sus, este semnata de ministrii Economiei si Comertului, Finantelor, Transporturilor, Constructiilor si Turismului. Se constata ca francezii, elvetienii si nemtii, asa, ca din intamplare, folosesc de