- Editorial - nr. 162 / 20 August, 2003 Procesul de revizuire a Constitutiei a reprezentat, fara indoiala, capul de afis al activitatii legislative din acest an. Paternitatea demersului in cauza este revendicata atat de catre liberali, cat si de catre social-democrati, insa taberele (ambele) au cazut la pace, renuntand, deocamdata, sa-si rupa… craca de sub picioare. Cu atat mai mult, cu cat proiectul de revizuire a Legii fundamentale a avut nevoie, pentru a trece de Camera Deputatilor, de acceptul a doua treimi din numarul total al alesilor, iar reprezentantii PRM, care - convine sau nu unora - ocupa o buna parte din fotoliile Parlamentului, au refuzat (bravo lor!) sa sustina documentul din cauza prevederii referitoare la folosirea limbii materne in justitie de catre minoritari. Chiar daca mai era inca nevoie ca si Senatul sa se pronunte asupra noilor texte constitutionale (a si facut-o, intre timp), primul ministru s-a si grabit sa marcheze importanta momentului, vorbind despre aparitia in peisajul legislativ autohton a "documentului preaderarii Romaniei in Uniunea Europeana". Insa, pe fondul grabei adoptarii dezbaterilor asupra Constitutiei - motivata de necesitatea adaptarii rapide a Romaniei la normele comunitare -, Adrian Nastase nu a exclus posibilitatea revenirii, dupa 2007, asupra anumitor aspecte din noua Constitutie. Miza era insa si alta. PSD isi propusese, inca de prin 2000, o modificare radicala a actului normativ suprem, urmarind intarirea statutului primului ministru si diminuarea atributiilor presedintelui, care urma sa indeplineasca un rol decorativ. In voga era si ideea scrutinului uninominal pentru alegerea senatorilor si deputatilor (intrucat, pana acum am votat doar liste de oameni, adeseori, incompetenti, pusi "la ingrasat" si pe capatuiala!), initiativa limitata, insa, ulterior. Daca, insa, unele principii au intrunit acceptul parlamentari