Volumul de dialoguri semnat de Alexandru Lungu poartă un titlu baroc: Misterul poeziei. Între turnul de fildeş şi zgomotul istoriei. Vom trece peste prima sa parte intitulată Întrebări, pentru a ne opri la a doua sa parte, intitulată Răspunsuri. Ea e compusă din interviurile acordate de autor următorilor: Mircea Zaciu, Gabriela Melinescu, Gheorghe Grigurcu, Titu Popescu, Andrei Burac, Andrei Zanca, Rodica Binder, Mircea A. Diaconu, Hélène Elli, Mihai Posada, reprezentînd o confesiune pe o tramă autobiografică. Secvenţele acestei mărturii a cărei spontaneitate e favorizată de convorbirile în cauză, dinamizate, după toate probabilităţile, inclusiv de pauzele dintre ele ca şi de revenirea asupra aceloraşi motive sub unghiuri noi, izbutesc a contura, din perspectiva subiectului, figura creatorului complex care este Alexandru Lungu, totodată poet, artist plastic, medic, cercetător, editor al revistei Argo. Nu e, în cazul de faţă risipă, ci însumare. Căci Alexandru Lungu se arată autentic în toate ipostazele manifestărilor d-sale, capabil a trece cu naturaleţe de la una la alta, sub semnul unei disponibilităţi cumpănite, deloc aventuroase, preocupat de-a capta răsfrîngerile interioare ale fiecărui demers. O poezie molcomă, generoasă, sapienţială, bizuită pe-o emoţie atent filtrată străbate toate capitolele activităţii scriitorului a cărui formaţie de medic pare a răspunde celebrului epitaf al lui Paracelsius dintr-un cimitir din Salzburg: „medicina este iubire”. Să urmărim cîteva traiecte ale existenţei lui Alexandru Lungu.

Născut în 1924, în sudul Basarabiei, la Cetatea Albă, a avut o copilărie şi o tinereţe de peregrinări ce l-au purtat prin Buzău, Sibiu, Braşov, Cluj, Năsăud şi iarăşi Buzău, după care s-a stabilit la Bucureşti, circumstanţă ce l-a făcut a declara: „auzul şi gîndul mi-au fost dăruite deopotrivă cu dulcile adieri moldoveneşti, cu cotiturile împ