- Social - nr. 162 / 20 August, 2003 Oana, Mihai, Ducu, Florinel, Felix...sau Pellea, Constantin, Darie, Piersic, Alexa...ca sa fiu directa si la obiect, ma opresc doar la ei. Parintii lor le-au lasat o tripla mostenire: spirituala, materiala- si cea mai pretioasa decat celelalte doua la un loc: un NUME. "Tot ce faci e un fel de a merge prin numele tau, de a creste cu el cu tot" spunea Platon despre forta cratyliana a cuvantului (cu care nu ma intalneam daca nu eram un an studenta Ludmilei Patlanjoglu. Aceasta doamna teatrolog era "obsedata" de cata influenta poate avea o singura afirmatie asternuta in scris, pentru ca doar gandita nu are nici o valoare). Pentru cei ce rostesc cuvinte, fie actori, fie regizori, daca nu exista "memoria teatrului"(insemnand chiar si caiete de impresii din repetitii, colectionate de profesionisti) sau mai exact "teatrul memoriei"(cronici, fotografii decupate si pastrate in albume pentru eternitate) precum scria si...inregistra George Banu in pelicula, nu ramane decat amintirea efemera a unor repetitii, la finalul carora unii oameni ai scenei se intreaba "ce am facut cu timpul vietii, oare are nu l-am irosit?"... Oana Pellea stie cat de important este un cronicar teatral; pentru ea, afirmatia acestuia ca "rolul vietii dumneavoastra este cel din spectacolul Trei surori" e dureroasa, pentru ca destinul personajului se leaga de cel al artistei, in viata particulara - desi pentru regizorul Darie parerea poate fi la polul opus - flatanta, fiindca marea actrita a jucat la cei mai mari creatori de teatru ai tarii, dar totusi, dupa opinia (cel putin a) unei persoane, doar acesta a pus-o in adevarata lumina. Mihai Constantin a stralucit alaturi de colega sa Oana in majoritatea spectacolelor in care jucau odinioara la "Bulandra". Florinel Piersic promitea foarte mult inca din acelasi colectiv (inainte de cel al Teatrului Mic- abia apoi a "socat"