Pfui, Doamne, ce căldură!
Până şi Dana Războiu de la „1 pentru toţi” pare topită, trasă la faţă şi, aşa cam apatică şi semibronzată cum e, parcă aduce a deputată în Parlament când tocmai se discută noul Cod Penal; zâmbeşte tot mai rar şi seamănă binişor cu Mona Muscă pe vremea când aceasta era invitată să vorbească tăcând la „Chestiunea zilei”, a lui Floriiiin Călineeescuuu.
E o căldură de nici nu mai ştie stânga ce face dreapta care, prin declaraţii belicos-arogante televizate, vrea să-i inspire electoratului ideea că PSD-ul nu e de neînvins. În acest sens, Theodor Stolojan şi Traian Băsescu, se adulmecă de câteva luni ca nişte vietăţi cuprinse de călduri hormonal-adrenalinice, înfricoşate totuşi de un posibil mariaj-fuziune ce ar da naştere la o corcitură câte o dată de stânga, câte o dată de dreapta... Precum în situaţia maghiarului care îşi descrie la poliţie vaca pierdută: „Câte o dată albă, câte o dată neagră; cu tri ţâţe sec şi una cum... paru’.”
Doamne, ce căldură şi ce împleticeală în toate!
...Dau o raită pe la celelalte „jurnale” şi-mi bag în cap aceeaşi ştire repetată pe 6 canale Tv. Foarte bine, îmi zic, fiindcă românului, dacă nu-i spui de zece ori un lucru, interpretează aiurea şi astfel poţi afla că Traian Băsescu e servus cu Adrian Năstase, Corneliu Vadim Tudor e frate de cruce cu Laszlo Tökes, iar Verestoy Attila locuieşte cu chirie (neplătită la zi) în Dămăroaia, la Silviu Brucan. Ba, în subsidiar, mai poate apărea şi prietenul meu, psihologul Haralampy, cu interpretarea-minune conform căreia cele trei graţioase zeităţi ale justiţiei române – CSJ, CMA şi LAC 2) –, au dat-o-n gât pe Discordia cu un măr de import de i-au ieşit ochii ca două faruri de Trabant. Stai, îi zic prietenului, că n-am priceput cine-i Discordia... Democraţia, fiule, vine răspunsul. Ea a fost cea care a aruncat mărul după arestare
