La zece kilometri de Popesti-Leordeni, din Soseaua Bucuresti-Oltenita se face un drum de rumegus. "Case" de un metru pe-un metru, construite din sipci, aidoma unor custi de carat animale, cu folie de La zece kilometri de Popesti-Leordeni, din Soseaua Bucuresti-Oltenita se face un drum de rumegus. "Case" de un metru pe-un metru, construite din sipci, aidoma unor custi de carat animale, cu folie de plastic deasupra in loc de acoperis, improvizate din doua lazi de bere si bancheta din spate a unei masini. Inauntru - saltele ponosite cu arcuri sarite si acoperite cu te miri ce, saltate tot pe lazi de bere de la podeaua acoperita de coceni de proumb, resturi de mancare si toale jilave si putrede de mizerie. Afara - carute cu coviltir intr-un continuu dute-vino si cherestea aranjata la linie, in asteptarea musteriilor. Locului, deja celebru, i se spune "La lemne". In urma cu doi ani, vreo douazeci de familii de etnici romi, majoritatea rudari veniti din Campulung, au inchiriat de la Primaria din Popesti-Leordeni trei mii de metri de teren, pentru a-si improviza un centru de desfacere pentru cherestea. Afacerea ii tine cat sa supravietuiasca, spun ei. Procedura e simpla: iau bani cu camata de pe la cunostinte din Campulung, cumpara cherestea, o transporta cu trenul pana la marginea Bucurestiului si o revand, zic ei, la un milion si jumatate metrul cub. Rampa de descarcare e la o suta si ceva de metri de linia ferata, iar transportul pana la "centru" se face cu carutele. Daca nu se opreste nimeni sa cumpere, atunci cheresteaua e transportata cu caruta prin imprejurimi si vanduta "la strigatura". Stabilimentul de romi de la sosea a fost construit cu voia primariei. Trei mii de lei metrul patrat de inchiriat, doua sute de metri patrati arvuniti pentru fiecare familie, cateva zeci de milioane de lei intrati la buget. Edilii nu se prea lauda cu suplimentul banesc. Ei spun ca a