- Editorial - nr. 163 / 21 August, 2003 Cei mai in varsta, am trait revelatia modelului de dezvoltare japonez. Infrant in cel de-al doilea Razboi Mondial, distrusa material, dar si psihic si moral prin lansarea, la Hiroshima, la 9 august 1945, de catre americani, a unei bombe atomice, in care au murit pe loc circa 80.000 de japonezi, iar alti 200.000 ulterior, poporul japonez a renascut din propria cenusa. Nici n-au trecut zece ani de la incheierea conflagratiei mondiale si, prin Europa, incepuse deja sa se vorbeasca de miracolul japonez. Luand totul de la capat si numai prin forte proprii, fara a beneficia de vreun "Plan Marshall", japonezii au uimit lumea prin forta lor de mobilizare si capacitatea de angajare la constructia tarii, astfel ca, prin anii '60-'70 tara lor a ajuns cea de-a doua mare putere economica, dupa Statele Unite ale Americii. Doamna Eugenia Pop, casatorita Lee, romanca ajunsa colaboratoare la Televiziunea din Seul, ne-a relatat recent situatia, oarecum similara, a Coreei de Sud, o tara mai mica cu ceva decat Ardealul, fara resurse naturale, dar cu oameni foarte muncitori si hotarati, adevarati patrioti, pentru care dragostea de tara nu este doar o vorba in vant, ci fapte la temelia dezvoltarii acesteia. Astfel, din anii '80, de cand a fost inlaturata dictatura militara si a fost instaurata democratia, deci in circa 20 de ani, "acest popor s-a dezvoltat cat altele intr-un secol". Tara , in ansamblul ei, si standardul de viata al oamenilor in timpul aceleiasi generatii (lucru demn de retinut), s-a schimbat radical, Coreea situandu-se astazi printre tarile dezvoltate ale lumii. Asadar, la ei n-a fost vorba de o anume mentalitate, n-a fost vorba de vreo mostenire pacatoasa? Asa cum ne-a relatat interlocutoarea noastra, deosebit de sugestiv si de interesant este modul in care acestia au gestionat criza aparuta in 1997 din cauza caderii exportulu