- Social - nr. 163 / 21 August, 2003 In viata, fiecare om care constientizeaza ca nu e un simplu animal care se naste, se reproduce si moare (trecand apoi intr-o forma de integrare in univers, pe care unii o considera nesfarsire, altii, majoritari, din pacate, neant) are un crez pentru care deseori merge "pana in panzele albe". Acesta poate fi o credinta, o vocatie, o idee, un principiu, care uneori depaseste "rudimentarul" unei familii cu copii (si animale... pufoase). Noi suntem dotati cu "creier" si capacitatea de asimilare prin el a unei "culturi de inteligenta", pentru ca inteligenta nu e totodata cultura, iar cultura nu poate fi asimilata fara inteligenta, pe cand inteligenta fara cultura nu are nici o valoare. Daca cineva isi canalizeaza toata forta si energia vietii spre un scop ca acesta, este superior din punct de vedere spiritual altcuiva care nu depaseste starea de...animal. Putini accepta ideea, mai ales cand e vorba de oameni tineri ( mai ales femei) ca exista lucruri mult mai importante in viata decat casnicia, copiii si "jucariile" lor...aferente. Restul "triburilor" societatii se simt amenintate daca unii aleg sa traiasca altfel, mai liber, mai neincorsetat, mai nonsalant, mai..."sfidator". Oamenii se grabesc sa-si faca locuinte, masini, gradini, vacante. De ce? Pana unde? Oare nu e mai importanta cunoasterea, explorarea necunoscutului, accesarea nemuririi, locuri negasite de restul "turmei"? Fie ca e vorba de un "fanatism" religios, fie ca e vorba de unul profesional, daca ne face mai buni si mai curati, mai limpezi si mai normali...as zice precum un "nebun" (caz real) de dupa gratii, care le spunea celor din afara, "de acord, uitati-va la noi, dar voi sunteti... nenumarati... mult mai bolnavi". Oare cat de "nebun" putea fi cineva atat de lucid? Tot atata cat altcineva care "deranjeaza" o cina cu o suta de oameni pentru a-si face profesia, solicita