- Diverse - nr. 164 / 22 August, 2003 De loc, de unde sunteti? - Din Bucuresti. - La Targu-Mures, de cand? - Am trait in Capitala pana in urma cu 15 ani, cand am cunoscut-o pe sotia mea, Corina, medic stomatolog aici, la Targu-Mures. Ne-am casatorit si m-am mutat in orasul de pe Mures. Intre doua curse pe care trebuie sa le efectuez, fac naveta Targu-Mures - Bucuresti, tur-retur. - Si astazi, miercuri, 13 august, cand stam de vorba, va aflati inaintea unui alt drum spre Statele Unite ale Americii, planificat marti, 19 luna curenta. Cu aviatia, de unde si pana unde? - Unchiul meu, de profesie arhitect, si care a facut planorism sportiv, m-a intrebat: dupa ce vei termina studiile liceale, cam ce ai vrea sa urmezi? M-a mai intrebat si altceva: nu ti-ar placea sa fii pilot la TAROM? - Raspunsul dumneavoastra care a fost? - Fiind pasionat de masini, intentionam sa dau examen la facultatea de automobile, sa devin mecanic, sa umblu la motoare, sa le reglez. - Deci, pasiune-pasiune. - Da, si inca una devoratoare. Ei, dupa a doua intrebare lansata, ca o sageata, de unchiul meu, mi-a aparut in fata un avion, cum erau pe vremea aceea la TAROM. Sigur, eram constient de faptul ca trebuia sa iau niste decizii, ca de pilda sa ma apuc de un sport. - Ati incercat si cu sportul? - La 14 ani eram firav si m-am indreptat spre canotaj. - De performanta? - Doi ani am facut canotaj la Scoala Sportiva nr. 2 din Bucuresti. Am fost si vicecampion national la caiac dublu. - Cand se intampla acest lucru? - Pe vremea lui Patzaichin, a lui Vernescu, deci in urma cu 30 de ani. - Ce a urmat? - Implinind 16 ani, cu acordul parintilor si indrumat fiind de unchiul meu, am trecut la planorism, la Aeroportul din Clinceni. Prima parte a scopului meu era atinsa. - Stagiul acesta de zbor fara motor era necesar, insa nu insemna totul. - Evident, si, dupa incheierea stu