"Ce ne mai ramane? Sa ne luam talpasita de aici, ca se vor gasi altii mai buni sa vina si sa umple acest gol?!!! Cine? Poate turcii! Sau bulgarii! Ori, de ce nu, cei din Belarus! Sigur ca ei de abia asteapta sa puna iar cizma aici si sa nu mai plece niciodata." Probabil de teama sa nu vina turcii, bulgarii sau cei din Belarus, sa-si bage cizma si in revista Tomis, se decise autorul randurilor de mai sus, Ovidiu Dunareanu, sa revina asupra demisiei sale de saptamana trecuta. Cum care Ovidiu Dunareanu?! Cum care demisie?! Ovidiu Dunareanu, prozatorele si redactorele-sef al revistei Tomis, cel care manase in lupta, recent, vijelia demisiilor si protestelor redactiei impotriva directorului Ion Titoiu! In cazul in care graficianul-director nu avea sa fie inlaturat de la carma stabilimentului cultural, petitionarii amenintau ca-si vor depune demisia in bloc. Desi memoriul lor inconjura planeta si presa in cateva clipe, lui Titoiu nu i se clinti nici un fir de par in barba, cap sau axile. Asa ca nu le-a luat mult petitionarilor sa realizeze ca, decat sa-si dea demisia in bloc, cum amenintasera, mai bine-si convingeau seful sa revina asupra demisiei. Ca ei unde-ar putea sa se duca? Aici papica era papica, somnicul era somnic, revista oricum n-o citea nimeni, iar leafa de la o publicatie lunara nu se putea compara cu carca ce i-ar astepta la un cotidian; oricum o-ntorci, tot mai bine e cu "satrapul" de Titoiu, care "ia decizii de unul singur, fara a avea o comunicare reala cu redactia", chiar daca a inlaturat sistematic "oamenii cu experienta, discernamant si personalitate care i s-au opus". Printre cei executati de Titoiu "in baza unei liste negre personale", cei mai valorosi erau, cica, Nicolae Motoc si Constantin Novac. Ei, chiar asa? Iata de ce am pus in capul articolului un citat legat de-o actiune la fel de patetica: la 28 august `99, Ovidiu Dunareanu semna, intr-o gaze