- Social - nr. 164 / 22 August, 2003 Daca Romania este cotata, pe plan european, ca o tara destul de cuminte la emanatia de hidrocarburi arse, datorita slabei sale activitati economice, la poluarea fonica suntem de departe campionii absoluti ai batranului continent. Cu rost sau fara rost, ziua sau noaptea, lansam in eter decibeli cu duiumul, in detrimentul linistii si al sanatatii noastre, ceea ce inseamna, pe langa atatea necazuri, lipsa de civilizatie si, evident, mult zgomot pentru nimic bun. Vom fi stat noi mai prost la productia de otel, carne, lapte si oua pe cap de locuitor, dar in schimb suntem foarte buni la productia de decibeli pe ureche, intr-atat incat aceasta refuza sa le mai accepte supraplinul. Daca cei din Vest admit unele limite ale poluarii fonice cu anumite beneficii, in speta de la capacitatile de productie, noi ne poluam fonic, mai ales din sursele neproductive: de la comportamentul galagios al romanului, fie el pe strada sau pe terasele de consumatie, de la tot felul de muzici si claxoane, de la un mod de viata necontrolat, nici de comunitate si nici de autoritati, in care gestul condamnabil de a deranja pe cineva sau de a-i face viata amara pare mai degraba un drept si o virtute decat o culpa, cel putin morala. Abordarea sistematica de catre ziarul nostru a acestei tematici ne-a adus, surprinzator si neasteptat, in acelasi timp, multi prieteni. Numerosi cititori ne-au cerut sprijinul in stoparea unor surse de poluare care-i deranjau. Unii ne-au incurajat in demersul nostru, iar altii ne-au promis punctele lor de vedere si participarea activa la declansarea unui curent de opinii in aceasta directie. Este o dovada ca am reusit sa punem degetul pe rana, ceea ce inca autoritatile, din pacate, n-au facut-o indeajuns, cetatenii asteptand de mai multa vreme ca cineva sa se mai ocupe si de acest gen de "probleme minore" _ linistea cea de toate zi