Defilarile de 23 august ramin in memoria generatiilor care au supravietuit regimului comunist. Pe atunci, prin fata tribunelor oficiale treceau, rinduri-rinduri, muncitorii cu pancarte si flamuri rosii. De la inaltime se proclama Binele, iar din public se auzeau scandarile: ?Ura!?, ?Ura!?.
La marginea Capitalei, amintirile iau forma halbei
Defilarile de 23 august ramin in memoria generatiilor care au supravietuit regimului comunist. Pe atunci, prin fata tribunelor oficiale treceau, rinduri-rinduri, muncitorii cu pancarte si flamuri rosii. De la inaltime se proclama Binele, iar din public se auzeau scandarile: ?Ura!?, ?Ura!?. Ura fata de partid si de stat, acea atitudine ostila, era doar in constiinta celui care gindea. Azi, oamenii trecuti de prima generatie se gindesc cu nostalgie la micii din carne stricata, la berea partidului, la prima de 100 de lei. Multora le lipseste grija partidului. Statuile comuniste zac prin balarii. Comunele fruntase au devenit simple nume in dosarul agriculturii din tara ?multilateral dezvoltata?. Flamurile de partid sint azi amintiri. Medaliile regimului ceausist au ajuns sa coste 1.000 de euro. Asta dupa 13 ani de la caderea dictaturii. (M.G.)
Ziua ?marii insurectii armate? a lasat prin mahalalele Capitalei multi nostalgici. Majoritatea locuitorilor Rahovei, care erau muncitori in fabrica, isi amintesc ca 23 august era printre putinele zile in care se distrau. Oamenii o regreta, indiferent daca erau liberi de dimineata pina seara ori se duceau la defilare.
Pentru Ion Negoescu, sofer la RATB, ziua de 23 august era ocupata pina la ora 24.00. ?Trebuia sa luam militarii cu autobuzele si sa-i ducem aproape de locul unde se defila?, ne explica el importanta misiei. Dupa ce insotea militarii, imbracat in aceeasi uniforma ca si ei, Ion avea ocupata dupa-amiaza pentru a-i duce inapoi la unitate. ?Imi plac