Disponibilizarile de personal din intreprinderile neperformante au facut mereu si mereu obiectul cererilor FMI si retinerilor guvernamentale. Sistematic, FMI le-a reclamat, guvernul, indiferent de culoarea politica, le-a acceptat spre a duce inainte acordurile cu FMI, pentru ca in final sa incerce sa triseze la socoteala in privinta disponibilizarilor. Si, din aceasta cauza, multe acorduri au cazut inainte de a se finaliza. De data aceasta, FMI a cerut masive disponibilizari la caile ferate, precum si din mineritul neferoaselor. Ramane de vazut ce va face guvernul, care, pe de o parte, este amenintat de destabilizari sociale, caci sindicatele de la caile ferate au anuntat deja greva generala in caz de intreprindere a disponibilizarilor in cuantumurile prevazute, iar, pe de alta parte, este mai aproape decat oricare alt guvern postdecembrist de ducerea pana la capat a unui acord cu FMI, de care are de altfel nevoie ca de aer pentru obtinerea din partea Uniunii Europene a statutului pentru Romania de tara cu economie de piata functionala.

Disponibilizarile din intreprinderile neperformante constituie o problema complicata din punct de vedere social si, evident, dificila din punct de vedere politic. Iar efectele din punct de vedere economic sunt fara echivoc doar intr-o economie realmente de piata, ceea ce nu este cazul Romaniei. Intr-o economie de piata, disponibilizarile reprezinta un instrument pentru a se face fata unor dificultati financiare sau de desfacere, o parghie de crestere a productivitatii muncii si de coborare a costurilor, elemente fundamentale in infruntarea cu succes a competitiei. In cazul economiei romanesti lucrurile sunt mult mai incurcate. In majoritatea intreprinderilor producatoare de pierderi - de la care urmeaza a fi facute in principal disponibilizarile - nu costul cu forta de munca atarna cel mai greu, astfel incat disponibilizar