Chiar când, cu chiu - cu vai, se plasează de partea bună a lucrurilor, politicienii noştri au detestabilul obicei de a da o copită pe sub masă, deşi farfuriile au fost deja aşezate, iar cuţitele şi furculiţele frumos rânduite pentru festin. Ca să exemplific, iau recenta decizie a liberalilor şi democraţilor de-a merge la viitoarele alegeri împreună. Deşi n-au arătat mare lucru nici când se aflau la guvernare, nici în opoziţie, aceste partide sunt oricum preferabile blestemului naţional numit P.S.D. şi zâmbăreţului perfid Ion Iliescu. Mai degrabă sub presiunea societăţii, dar şi a sugestiilor din exterior, peneliştii şi pediştii au fost aduşi la masa tratativelor.

Nu se ştie, în clipa de faţă, ce formulă şi cu ce priorităţi vor fi stabilite pentru 2004. Dar se observă deja că bacteria prostiei începe să facă ravagii. Un sondaj CURS şi o analiză a Societăţii Academice Române condusă de Alina Pippidi-Mungiu pun în evidenţă câteva importante modificări pe tabla de şah a politicii naţionale. Dintre toate, cel mai spectaculoase sunt estimările privind candidaţii la preşedinţie. După ultimele estimări, Adrian Năstase ar avea mari probleme dacă ar ajunge în turul al doilea cu Theodor Stolojan, cel mai bine plasat dintre oamenii politici normali ai României. Calculul hârtiei arată că cele douăzeci şi două la sută din potenţialele sale voturi pot fi relativ uşor convertite într-un avantaj care să-l trimită pe A. Năstase acolo unde îi este locul — adică în parcul pensionarilor politici.

Nici n-au apucat speakerii televiziunilor să anunţe încurajatoarea reconfigurare a hărţii electorale, că pesedeii au turbat. L-au scos la înaintare pe Agathon, un habarnist politic atât de compromis încât oricum nu mai contează dacă are în jurul frunţii o coroană din frunze de palmier sau dacă în locul caninilor i-au crescut ditamai colţii dentari ai amicului său Dracula.