Regina îndepărtatei Românii

Care e diferenţa dintre un rege de roman şi un rege adevărat, care a trăit cîndva, într-o epocă anume, a stăpînit peste o ţară reală şi a făcut istorie?

Cartea pe care v-o prezint povesteşte viaţa Elisabetei, prima dintre reginele României, cea al cărei pseudonim literar a fost Carmen Sylva. Biografia reginei a apărut la Humanitas, autorul ei e român, dar aveţi în faţă o traducere din franceză. Scrisă pentru un public străin, cu exact cantitatea de informaţie de care are nevoie un public străin, cartea aceasta e poate la fel de utilă şi publicului român. Nu cred că sînt sceptic, dar am senzaţia că despre anumite perioade ale istoriei noastre nu ştim prea multe în plus faţă de cititorii din alte ţări. Legătura autorului, istoric de formaţie, cu subiectul pe care şi l-a ales ţine şi de amintire, nu doar interesul istoric, stră-străbunicul lui a fost primul profesor de limbă română al lui Ferdinand, la Sttudgard, mai înainte ca acesta să devină rege.

Dar nu vă aşteptaţi, pornind de la asemenea date, la amănunte de culise asupra vieţii regale româneşti, moştenite odată cu poveştile familiei. Gabriel Badea-Păun scrie despre „regina îndepărtatei Românii“ (desprind sintagma din chiar prima frază a introducerii cărţii), iar tonul biografiei păstrează ceva convenţional, de istorie „de curte“ aş zice, îngroşînd liniile. Nu neapărat în sensul unui ton encomiastic, cît mai degrabă în sensul unei fascinaţii faţă de subiect care, senzaţie falsă poate, e uşor construită. Altfel, scriitura lui Gabriel Badea-Păun are calităţi literare. Un portret, deloc clişeizat: „Rămasă în veşnica admiraţie a întregii Europe, vizitată ca un adevărat monument de toţi cei care poposeau în acest ţinut îndepărtat, mai aproape de Orient decît de Occident, Carmen Sylva aborda un rol de compoziţie cu totul diferit de cel presupus de protocolul