Declaratia de independenta reprezenta, asa cum consemna si presa vremii, punctul culminant al unui proces inceput cu doi in urma, cind miscarea de eliberare nationala a populatiei din Republica Moldova si-a reafirmat aspiratiile de libertate, independenta si unitate nationala. Aceste aspiratii au fost exprimate prin documentele adoptate in cadrul Marilor Adunari Nationale de la Chisinau, din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 si 27 august 1991, prin legile si hotaririle Parlamentului Republicii Moldova cu privire la decretarea limbii romane drept limba de stat si reintroducerea alfabetului latin - la 31 august 1989, a drapelului de stat - la 27 aprilie 1990, a stemei de stat - la 3 noiembrie 1990 si schimbarea denumirii oficiale a statului - la 23 mai 1990.
Stinga-mprejur
Astazi, la 12 ani de la impresionantele evenimente care au incercat o renastere nationala a romanilor basarabeni si o aliniere a societatii moldovenesti la actualele valori ale civilizatiei, acele nazuinte par a fi spulberate, Republica Moldova fiind intr-un declin continuu, care afecteaza toate sferele si paturile sociale. Gravele crize politice si economice generate de politica ambigua si duplicitara a celor care s-au perindat la conducere au facut din Republica Moldova cea mai saraca tara din Europa.
In ceea ce priveste problemele din stinga Nistrului, acestea sint departe de a fi rezolvate. Ideea federalizarii Republicii Moldova, ca solutie fara alternativa pentru reglementarea diferendului transnistrean, este acum, cu concursul reprezentantilor OSCE in regiune, pe punctul de a fi aplicata, in pofida protestelor opozitiei politice si societatii civile de la Chisinau, care considera ca acest proiect nu urmareste altceva decit subordonarea Republicii Moldova intereselor neoimperialiste ale Federatiei Ruse.
Cu grave probleme de ordin politic, economic si social, viit
