Din 1955, 31 de milioane de persoane au emigrat în Germania. 22 de milioane au părăsit Germania. Imigraţia netă anuală se ridică la 200.000 de persoane. Comparativ cu numărul total de locuitori, Germania atrage de trei ori mai mulţi imigranţi decît SUA. 9% din populaţie este formată din imigranţi - procentul fiind de două ori mai mare decît media din UE. Germania este o ţară a imigranţilor, dar ezită de decenii să admită consecinţele juridice. Proiectul legislativ referitor la imigraţie este în curs de mediere în Bundestag. Între timp, Germania a ajuns şi o ţară a emigranţilor: anume în domeniul ştiinţei.

"Germania a rămas atractivă

pentru cercetătorii străini

pînă în perioada Republicii de la Weimar" Fiecare al şaptelea student care promovează în Germania emigrează în SUA. Acelaşi lucru e valabil şi pentru "elitele întreprinzătoare", aşa cum sînt numite ele de către industriaşi. 30% dintre membri comunităţilor lucrative din sfera întreprinzătorilor particulari plănuiesc să plece în străinătate. 20.000 dintre tinerii cercetători lucrează în SUA, formînd, după China şi Japonia, cea mai mare grupă de imigranţi. Mulţi deţinători ai Premiului Nobel au părăsit din tinereţe Germania şi au făcut descoperirile ce le-au adus distincţia în străinătate: Gunter Blobel, de exemplu, cel care a primit în 1999 Premiul Nobel pentru Medicină, a lucrat în cadrul Universităţii Rockfeller din New York. Cercetători ai fenomenului emigrării au propus compensarea acestui deficit de capital uman prin acorduri de imigrare generoase. Însă această propunere trece cu vederea faptul că cercetătorii de elită din afara ţării nu vor ţinti decît acele state atractive şi pentru elitele autohtone. Doar patru la sută dintre cursanţii din Germania sînt străini. În timp ce în SUA jumătate din munca de cercetare este făcută de străini, în Germania cifra este de doar 10%. Indonezia,