A venit vremea cînd oamenii care s-au deplasat la mare să ne bucure micile ecrane trebuie să cînte "La revedere, tabără dragă" şi să-şi schimbe între ei adresele şi numerele de telefon. De exemplu, Teo, după ce a venit o vară întreagă, va trebui să mai şi plece. Deşi la despărţirea de colegii de tabără sînt obişnuite lacrimile, plecarea lui Teo nu poate decît să mă bucure. Mi-era foarte greu să mai văd spectacolul jalnic, în care un om deştept descoperă noi şi noi tărîmuri ale prostituţiei intelectuale. Cîndva, Teo mai avea nişte tresăriri ironice în faţa unor situaţii penibile sau a unor invitaţi la fel. Acum a ajuns să se amestece perfect în lumea unor Adi Minune, Costi Ioniţă, Vali Vijelie sau, cînd nu sînt maneliştii prezenţi în emisiune, în cea a unor Ţociu şi Palade sau Maria Cârneci (cea care întotdeauna se află pe culmile vulgarităţii). Se amestecă atît de bine, încît pare de acolo. Cînd văd emisiunile lui Teo, îmi aduc aminte de spectacolul trist de dinainte de '89, cînd oameni de calitate erau puşi să laude (sau o făceau din proprie iniţiativă), în şedinţele de partid, nu ştiu ce nulitate activistă. Aşa şi cu Teo astăzi. Să-i fi impus cineva să-şi gîtuie ironia şi spiritul critic în faţa maneliştilor de tot soiul? Sau, pur şi simplu, a obosit? Poate, într-adevăr, Teo a ajuns să fie dispusă să facă orice pentru bănuţii pe care-i primeşte de la PRO, dar cert este că şi oboseala a cam ajuns-o din urmă. Ea, care era o sursă inepuizabilă de inventivitate, se află acum la capătul puterilor şi a eşuat în cel mai banal manierism. Oare va ajunge şi ea ca Horia Brenciu (un om talentat şi, cîndva, şi el foarte apreciat de telespectatori, dar astăzi căzut în dizgraţie)? Va deveni la fel de indigestă pentru public zicerea "Alea-alea, neşte chestii" ca debordantul rîs al lui Horică? Dacă Teo nu va şti să schimbe macazul pînă nu va fi prea tîrziu, mă tem că da. O a