e vrincean get-beget, il cheama Sile Doran, seamana leit cu Puiu Calinescu, pe care-l si imita la perfectie, spune ca fotbalistul Sandu Boc i-a fost coleg de celula, Stela Popescu ii dedica melodii la restaurantul hotelului Unirea, iar Fanus Neagu a vrut sa scrie o carte despre el. pe vremuri, cind nu era inchis in centrele de reeducare sau in puscariile de la Policolor, Poarta Alba ori Mindresti, speria portarii adversi la meciurile de fotbal spargind cu un chistoc de tigara baloane in spatele portii. astazi, locuieste in ghetto-ul din Bahne G2, vinde seminte in Gradina Publica, citeste o carte la doua zile si face parte din galeria Unirii O viata ca un roman de aventuri cu 1000 de pagini. Astfel raspunde Sile Doran daca il intrebi cum si-ar caracteriza cei 54 de ani pe care i-a implinit anul acesta, pe 19 iunie. Dar cine este Sile Doran? Il stiti cu siguranta! Vinde seminte in Gradina Publica, de aproape 8 ani, linga sectorul sahistilor, merge la stadion sa mai dea citeva cornete si pe acolo, cind joaca Unirea pe teren propriu, bate toba in deplasarile echipei fanion si se imbraca extravagant. Prefera costumatia de general, dar nu ezita sa se echipeze si in costume populare sau in haine de vrajitoare. Nu regreta prea multe din ceea ce i s-a intimplat in viata, chiar daca i-au pus politistii "frina", cum ii place sa zica, timp de 14 ani, 3 luni si 10 zile. "Din 1984, cind m-am liberat ultima oara, si pina astazi, am fost baiat cuminte", spune Sile, care are, la ora actuala, un mare of: "M-am saturat sa locuiesc pe doar 9 metri patrati in ghetto-ul din Bahne. Poate ma ajuta cineva sa capat si eu o locuinta sociala!" De ce "El Dorado"? "Pentru ca ma cheama Doran. Si-mi place!", alunga Sile misterul titulaturii de artist pe care si-a dat-o in anii tineretii. Semintele reprezinta, practic, mica lui "afacere". "Mai cistig si eu un ban ca pensia mea e de un milion si ceva